miercuri, 23 decembrie 2009

S-a traiti mult... ca de bine ne-am saturat...

Da... stiu... nu am mai scris de multisor... Dar jur ca am o explicatie...
Despre ce sa mai scriu... in tara asta istoria se repeta si nu are rost sa scriu despre ceva ce stiti deja... Adica nu cred ca sunt singurul care a avut un déjà vu in momentul in care Nea` MArinaru` l-a desemneat in calitate de prim ministru pe ala micu de respira greu... stiti voi... pepusa lu` don` capitan....
Dar gata cu politica... cel putin pe anul acesta...
Hai sa facem si noi un efort si macar acum la sfarsit de an sa nu ne mai zboare mintea la problele tarii si ale noastre... macar acum sa schitam un zambet care sa plece din suflet si sa il impartim cu toti!
Asa ca dragii mei, eu va urez un Craciun Fericit si un an nou plin de impliniri.!!!

(fac urarile de pe acum pentru ca pana in anul 2010 nu am sa mai scriu nimic!)

miercuri, 9 decembrie 2009

Tara idiotilor

Aproape ca nu pot sa scriu... Nu..! Gresesc... pot sa scriu dar incerc sa o fac intr-un mod diplomat si sa ma abtin de la injura si de a a jigni!
De ce?
Ma intreb si eu asa cu umilinta... cum se face ca scaunul de la cotroceni este in continuare ocupat de don` capitan? dupa 5 ani in care realmete a distrus o tara si asa subreda... dupa 5 ani in care nu afacut decat nenumarate bai de multime si s-a dus la toate evenimentele posibile si imposibile doar pentru a-si arata mutra de alcolist. Ok... au furat ei la vot la fel ca si ceilalti... dar totodata vau cumparat pe voi!!! v-ati vandut atat tara cat si sufletul. In momentul in care v-au dat cativa bani amarati pe un vot nu v-ati gandit ca acei bani nu o sa ii aveti timp de 5 ani? nu v-ati gandit ca Tolomacu` a trimis bugetarii in concediu obligatoriu fara plata? Nu v-ati andit la miile de firme care si-au inchis portile ajungand in imposibilitatea de a mai plati angajatii? De fapt intrebarea reala este VOI ATI GANDIT? macar o secunda ati calculat efectele acestui dezastru? In cazul in care nu ati observat nici macar guvern nu avem... dar in fine... l-ati ales de acum sa va spalati pe cap cu el... undeva intr-o postare anterioara spuneam ca in naivitatea mea vreau sa raman in tara si incerc sa fac ceva aici... nu era vorba de patriotism.. chiar nu... Acum...? mi-a trecut naivitatea... mi-a trecut tot... speram sa nu ajung asta dar nu mai am ce face.. nu mai vreau sa raman intr-o tara care imi cere tot si nu imi ofera nimic! Nu mai vreau sa vad masini de lux parcate langa carute, nu mai vreau sa vad oameni cu carte cautand in tomberoane. Nu mai vreau ca tampitii care ar trebui sa ne scoata din cacat sa ne bage si mai tare si sa se imbogateasca pe spatele nostru! Asa cum am spus de n`spi mii de ori.. traim intr-o tara de cacat! si voi o faceti de cacat! pentru ca nu ganditi deloc.!
Ma opresc aici...
Ah si daca este cineva care nu se simte jignit... imi cer scuze...

marți, 24 noiembrie 2009

Best of "cuvinte aruncate"

Doare?

Furtuni si ploi strabat,
al meu suflet patat
de-o suferinta amara
ce vrea parca sa para
dulce - amarui
asemenea oricui
dar eu stiu, sau poate-am visat
ca viata-mi va spune gata
si n-am sa prind ziua-n care
am sa-ntreb daca doare
faptul ca te iubesc...



Uitare

cand viata-mi va spune gata
iar pamantul ma va chema
am sa vreau sa-ti ating fata
dar stiu ca-mi vei striga
sa ma sting odata si gata
si-mi spui ca ma vei uita

atunci am sa-mi aplec capul
si-am sa plec spre-ntuneric
sa-ti mai visez o data chipul
apoi, sa ma-nec in durere.

iar tu iubita mea
ai sa ma dai uitarii
ai sa vii la moartea mea
sa-mi spui c-astepti, ziua inmormantarii...



Ultima noapte

o ultima noapte...
ganduri calzi si reci
imi urla in soapte
sentimante mult prea seci
ce parca vor sa para
venite din afara
din acea lume in care
viata noastra.. avea un soare



Sah mat

Un razboi de sentimente
a cuprins un nebun
durere, fericire si regrete
se lupta si-l transforma-n scrum
nebunul triseaza si merge inainte
dar regina il opreste
stau fata-n fata si se simte
cum tensiunea creste
regina face-un pas
nebunul cade fara glas
inchide ochii si vede
un neasteptat...
sah mat...

luni, 16 noiembrie 2009

puzzle


in lupta mea cu moartea
am inceput sa pierd
as putea sa-mi joc cartea
dar n-are rost... nu cred...
*
oricum, zambesc fericit
stiind ca am reusit
sa rezolv un puzzle incalcit
ce am facut?.. nu va zic!...

*
va las pe voi sa aflati
ce reguli are jocul
nu e greu, doar incercati
si-o sa va prinda focul....
O mica sugestie.... Pe toata durata acestui joc ce poartea numele de viata, zambiti din toata inima si totul va fi cu mult mai usor...

joi, 5 noiembrie 2009

Fara titlu...


din intuneric se strecoara
o urma de indoiala
si penru prima oara
o privesc cu sfiala
*
cine este, de unde vine?
de ce a aparut acum?
ce vrea de la mine?
ce ar trebui sa spun?
*
poate ca nimic
asa ca am sa tac
si-am sa ma prefac
ca sunt mare cand sunt mic...

.... Daca e cineva care se intreaba de ce am renuntat sa mai scriu ceva vesel.. raspunsul meu e spimplu... nu e genul meu...

vineri, 30 octombrie 2009

ultimul drum....


Un nebun oarecare
Se ridica in picioare
Se scutura de durere
Si incepe sa spere
*
La o zi mai buna
Fara vant si furtuna
Spera la un drum
Cu o secunda mai bun…

marți, 27 octombrie 2009

Zambeste


E toamna tarzie
Totul e cenusiu
Soarele intarzie
Si totul e pustiu
*
Oamenii, ca vremea
Inchisi si mohorati
Isi pierd increderea
Si se misca abatuti
*
De ce nu zambiti?
Oare voi nu stiti?
Ca un zambet, va face fericiti
Asa ca.., va rog!... Zambiti!...

luni, 26 octombrie 2009

Inceput...




Intunericul se topeste
Si-un fir de lumina apare
Un zambet prinde curaj si creste
Si teama dispare
*
Pasesc atent, cu frica
Dar ea imi zambeste
Prind curaj si simt ca
Inima mi se-ncalzeste…

vineri, 23 octombrie 2009

Ceata...


Ma plimb singur prin viata
Nu e nimeni pe strada
In fata mea e doar ceata
Asa ca ma las prada

*
Intunericului si durerii
Ma-ndrept incet spre final
Auzind doar urletul inimii
Ce se-opreste prea banal...

miercuri, 21 octombrie 2009

Ce-a fost ... ce simt...


Va-ntreb ce e suferinta
Va-ntreb ce e fericirea
caci eu mi-am pierdut credinta
Mi-am pierdut sclipirea
*
Pierdute sunt de mult
Din acea zi in care
Am alergat prea mult
Spre un zid de nepasare
*
Nepasarea Lui, a voastra
M-a izbit dureros
Acum astept sa ies din transa
Cu sufletul pietros...

Final...


norii plang cu mine
incearca sa ma calmeze
imi spun ca va fi bine
iar asta ar trebui sa ma relaxeze...
*
te-am intrebat de ce
dar ai tacut
iar tacerea ta mi-a zis
tot ce nu voiam sa stiu
*
am renuntat sa lupt
am renuntat la vise
nu mai pot sa plang
vad doar usi inchise...
*
aici se termina tot
am sa ma las batut
simt ca nu mai pot
ma resemnez abatut...

marți, 20 octombrie 2009

Nebunie...


Inchid ochii si tu apari
in amintirea mea, zambind
deschid ochii si dispari
te-ndepartezi fugind
*
Fugi de mine, sau de tine?
asta ma intreb...
iti mai amintesti de mine?
nu stiu ce sa cred...

*
Dar ca un nebun veritabil
n-am sa ma opresc
si-am s-ajung inevitabil
sa castig, sau sa ma lovesc...





luni, 19 octombrie 2009

Ramai...


singur stau si mi-amintesc

de tine, de mine, de noi

fara sa vreau, zambesc

amintindu-mi de noi

*

o lacrima se prelinge

plecata din suflet

in drumul ei atinge

inima ce-mi scoate un urlet


*

un urlet de disperare

ce se stinge incet

te caut in departare

dar te-ndepartezi, incet, incet....


duminică, 18 octombrie 2009

Te crezi...?

mi-e dor de-o voce cristalina
de un chip angelic
mi-e dor de-a ta mana sa ma tina
atunci cand e intuneric
*
as vrea sa ii spun
ca tin la ea ca un nebun
as vrea ca ea sa stie
ca ziua mi-e pustie
*
oare tu crezi ce spui
caci mie-mi vine greu
sa te-aud cum spui
c-asta-i simtit mereu...

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Neasteptat


M-am trezit dimineaza si vad un mesaj... pe blog "ai primit un premiu"... premiu primit de la o prea simpatica domnisoara si anume Anne(imi cer scuze dar nu stiu numele real) care administreaza blogul http://annein.blogspot.com/

cu toate ca nu am nici cea mai vaga idee pentru ce l-am primit am sa il accept cu zambetul pe buze si am sa urmez si eu regulile! Asa ca acest premiu mai pleaca la zece persoane!

  1. http://emanuella13.blogspot.com/
  2. http://scularearomaniei.blogspot.com/
  3. http://ghuitarista.blogspot.com/
  4. http://desprenimicconcret.blogspot.com/
  5. http://sasha-ramo.blogspot.com/
  6. http://albinutablog.blogspot.com/
  7. http://thefriend44.wordpress.com/
  8. http://bbroxy.blogspot.com/
  9. http://vilo13.blogspot.com/
  10. http://b0gz0r.blogspot.com/

Ca orice altceva ce se intapla pe lumea asta.. in momentul in care primesti un premiu, trebuie sa indeplinesti urmatoarele conditii:
1. afişarea premiului;

2. afişarea linkului celui care a acordat acest premiu;

3. oferirea lui la 10 bloggeri;

4. informarea bloggerilor prin mesaj.

vineri, 16 octombrie 2009

Sah mat


Un razboi de sentimente
a cuprins un nebun
durere, fericire si regrete
se lupta si-l transforma-n scrum
nebunul triseaza si merge inainte
dar regina il opreste
stau fata-n fata si se simte
cum tensiunea creste
regina face-un pas
nebunul cade fara glas
inchide ochii si vede
un neasteptat...
sah mat...

miercuri, 14 octombrie 2009

Cu cartile pe masa.....


Dupa o pauza destul de lunga, iata ca stau in fata monitorului cu tastatura in brate si degetele imi alunega usor pe tastatura.... Am trecut printr-o perioada putin mai grea si a trebuit sa stau foarte mult in casa si mai ales in pat... perioada in care am avut timp sa ma gandesc foarte mult la multe lucruri. Lucruri precum tara asta de cacat in care traim, care nu ofera nimic dar cere tot (o afacere foarte proasta) dar cu toate astea inca nu vreau sa plec. Undeva in naivitatea mea inca cred ca mai pot schimba ceva. Poate am sa mor cu speranta mea cu tot... dar nah... e alegerea mea... Am mai meditat la oamenii de cacat care de dirijeaza destinele intr-o directie total eronata... dar vb aia lumea i-a votat de amu sa se spele pe cap cu ei... Dar cel mai important lucru pe la care m-am gandit a fost Ionut Lucian Cotovanu. Pentru cei care nu ma cunosc, m-am nascut cu o doza semnificativa de nebunie si prostie. Un amestec foarte periculos (nu incercati asta acasa!!), amestec care m-a facut sa ies de cateva ori cu moartea la cate o bere si sa plec ca un nesimtit lasand-o pe ea sa plateasca. Pe langa acest amestec, m-am nascut si cu o durere extraordinar de puternica in cot vis-a-vis de mine. "Ce? doctor? Tratament? Ma faci sa rad!!! lasa glumele." sau "ce? e riscant? aham. pai bineinteles ca ma bag!" As putea sa dau astsfel de exemple pana maine si tot nu as termina.... Ce ma facut sa meditez asupra mea?  Intr-o zi m-am trezit si eu ca omul sa merg la serviciu si mi s-a facut foarte rau... O cascada de sange se prelingea din narile mele, nu puteam sa stau in picioare din cauza ca aveam rau de inaltime si altele... m-am intors repejos acasa si m-am bagat in pat cu gandul ca imi va trece. O persoana deosebita a stat pe capul meu pana am sunat un prieten si a venit cu masina dupa mine pentru a ma duce la spital. La spital.. nah.. ca la spital... analize, ecografii injectii si altele... verdict... "Baiatule.... daca nu te apuci urgent de tratament intr-un an, doi te cureti." Asa ca m-am apucat si eu de luat pastile.... La sfarsit de saptamana ajung la acea persoana speciala si petrec 2 zile de neuitat alaturi de ea. doua zile in care aproape ca m-am vindecat si am reusit sa ma relaxez in totalitate! Lucru pentru care nu cred ca am cum sa ma revansez! Daca e cineva care se intreaba pentru ce am "pus cartile pe masa" raspunsul e simplu. Atunci cand te astepti mai putin apare in viata ta o persoana cu totul speciala care iti schimba cursul vietii in bine. Poate o face inconstient dar o face! Ideea e sa apreciem acea persoana la maxim! 

Indiferent de ceea ce simti sau crezi despre mine vreau sa stii un singur lucru! Mi-e un dor nebun de tine si datorita tie am inceput sa traiesc!  

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Plecare...


iti pui o intrebare
simpla, dar apasatoare
simti ca te roade
"ce zici de o plecare?"

o plecare departe
de o tara cu dumuri sparte
plina de oameni cu carte
ce cauta sperante desarte

speranta de a atinge
idealul din vise
dar plini de sange
incep a se stinge

"de ce sa raman
sa caut un drum
cand pot sa plec departe
sa gasesc dreptate"....

oare plecarea din tara e cea mai buna solutie?

vineri, 2 octombrie 2009

mijlocul e mai aproape de noi


traiesc intr-un cerc
ma-nvart intr-un patrat
ma chinui si inca-ncerc
sa lipesc un zid crapat

ma-ntreb de ce incerc
sa ating un mijloc de langa noi
stiind ca incerc
imposibilul dintre noi

inchid ochii si ma afund
in cercul meu patrat
reusesc sa ma ascund
de lacrimi ce m-au innecat...

ma uit putin inapoi
si vad ca n-am s-ating
un mijloc apropiat de noi
si-ncet, incet ma sting...

luni, 28 septembrie 2009

Tara arde si baba se piaptana...


Ok... Am crezut ca prostia oamenilor politici si a unora de isi zic preoti nu ma mai poate surprinde.
Dar taaare m-am inselat...
In urma cu ceva timp in minunatul si eternul fascinant Municipiu Radauti (oarsul meu natal :) Don` marinar Olica se hotaraste sa se dea bine pe langa don` Capitan Baselu si ghici ce face? Il face cetatean de onoare al orasului Radauti. Nah... Capitanul avea lucruri mai importante de facut si nu a putut fi de fata... ce sa ii faci... asa e cand esti conscrat...
Nu trece mult si se organizeaza Hora de la Prislop. Prilej cu care se sfinteste noua biserica.. si dupa cum ne-am obisnuit Ne`a Traian Marinelu (stiti voi, ala de ocupa scaunul de la Cotroceni) apare si el, intr-o vizita particulara, vizita de care stia toata pressa, sa isi faca baia de multime. La sfintirea bisericii Inalt Prea Sfintia Sa Pimen Arhiepiscop al Sucevei si Radautilor, tine un foarte frumos discurs care imi inchidea ochii. Dintr-o data ceva imi atrage atentia si ascult cu atentie ce spune I.P.S Pimen..
Citez "la fel cum Iisus a coborat pe pamant si s-a sacrificat pentru noi muritorii, la fel si presedintele vine printre fii sai" Am incheiat citatul.
Deci ati inteles da!! Nu va mai uitati la ne`a Traian ca la un marinar!! Ci ca la un soi de Dumnezeu! Maine poimaine aud ca Pimen vrea sa intre in politica... nu ca nu ar fi... dar poate o va face in mod public...
Iar ieri la frumoasa data de 27 septembrie in comuna Suceava se sfinteste o biserica care poarta Hramul "Acoperamantul Maicii Domnului"... Bineinteles... mare sobor de preoti, popor adunat ca la balamuc... babe de`alea simpatice care din prea multa credinta vedeau toti sfintii... ma rog... stiti voi cum e la un astfel de eveniment... si nu in ultimul rand primarul comunei ... sau a Municipiului? hmm.. ma rog nu asta e important... Primar care are grandioasa idee de a-l face pe Pimen cetatean de onoare al Sucevei.
Si ca cetatean de omoare nu s-a gandit sa isi ridice si el putin glasul impotriva legii care legalizeaza drogurile usoare si prostitutia... Ca doar vorba aia... Daca marinaru a zis ca e bine asa o fi`...
Deci... concluzie... in timp ce tara noastra e inglodata in datorii si se duce din ce in ce mai jos, cei care ne conduc nu mai stiu pe cine sa ridice in slavi si pe cine sa mai faca "cetatean de onoare"...
Asta e frate... as spune ca avem soarta care ne-o meritam... dar nici de asta nu mai sunt sigur...

miercuri, 23 septembrie 2009

Prostie, droguri, economie şi prostituţie...


Oamenii aşa zişi obişnuiţi se intreabă de ce ţara lu` peşte (mă scuzaţi, e a marinarului) o duce aşa de rău.
Pe cât de simplă e acestă întrebare pe atât de simplu e raspunsul!
Trăim în singura ţară (cel puţin din Europa) care încă mai face reclamă crizei financiare. Şi când zic reclamă, mă refer atât la reclama comercială (de ex. "preţuri de criză", "criza e la ea acasă" etc.) cât şi la reclama politică (Romania este în criză, Guvernul nu face nimic în privinţa crizei, etc, etc).
Trăim într-o tară condusă de aşa zişi politicieni care nu sunt în stare sa ţină un discurs liber! Dacă nu au o hârtie în fată nu ştiu ce sa spună! Şi nu e destul faptul că nu ştiu să vorbească liber, dar pe acea hârtie se află un discurs care ne aduce aminte de discursurile lu` răposatu`.
Dar.... noroc de don` căpitan, ma scuzaţi am vrut sa spun domul preşedinte, care a găsit soluţia pentru Romania! Legalizăm prostituţia şi consumul de droguri uşoare, şi economia României va creşte considerabil (la fel şi bolile cu S) şi gata, ieşim din criză. În Suceava urmează sa fie o campanie susţinută de către păduraru, of.. tot încurc termenii, am vrut să zic preşedintele Consiliului Judeţean, campanie denumită "Produs în Bucovina". Şi îmi pun întrebarea următoare... Va fi şi un stand cu droguri uşoare şi 2 fete, stand pe care să scrie "100% natural! prdus in Bucovina!"? Rămâne de văzut...
Ce să zic...? Poate am să candidez şi eu la preşedenţia tării şi sloganul meu electoral va fi "Să te droghezi bine!"

vineri, 11 septembrie 2009

"Caut limbist profesionist"



Presupun ca m-auzi acum
Ai un post de conducere bine platit si esti praf ?

Ai interese personale si tragi din banii publici?

Te pupa lumea-n c*r ca ai bani si esti un taran cu patru clase?
Primesti bani ca sa difuzezi muzica de proasta calitate?
Ai supt p**a ca sa scoti album?
Iti lingi in c*r seful ca sa-ajungi un sef mai mic?

Date-n gatu m**ii!
"Parazitii - playback"


Poate ca prima intrebare e de ce am inceput asa acest post.
Raspunsul e simplu... Am participat astazi la o sedinta si ca prin minune am avut o revelatie...
Si minunata mea revelatie a fost declansata de cuvintele "domnule presedinte... in cinci minute se aseaza o scama pe umarul stang, stati sa o iau... domnule presedinte, deopartativa putin picioarele ca vreau sa va dau o limba doua in fundulet.... domnule presedinte va place cum va gadil la oua? " Nu am nici cea mai vaga idee ce spunea omul ala dar asa imi traducea mie creierul. Si nu imi vine sa cred ca o persoana in varsta de 40 - 50 de ani poate sa pupe in c*r la cel mai evident si totodata gretos mod.
Ce dracu oameni? Nu merge nimic daca nu iti indesi limba in funduletul mare a sefului?
Daca nu dai limbi pana iti vine acru crezi ca ai sa fii dat afara?
SI CE????? Unde e problema? Ti-ai propus sa iesi la pensie de la locul de munk la care esti acum? Ai senzatia ca nu se mai gaseste nimic de munca? ALOOOO!!! Cine nu vrea nu munceste!
Patetic... Realmente patetic! Traim intr-o tara de pupincuristi profesionisti. De ce nu se face si o facultate? Imaginativa ce reclama ar avea! "Vrei sa ajungi un om de succes in cel mai scurt timp? Inscrie-te acum la Facultatea de pupincuristi profesionisti. Nu uita! un viitor bun inseamna o limba-n c*r"
Avem o tara patetica si asta pentru ca noi o facem asa...
Daca faci parte din randul celor care stiu sa pupe in dorsal ar fi indicat sa fugi pana la sef ca s-ar putea sa fie uscat,... daca nu faci parte dintre acei idioti lasa-ti si tu cateva cuvinte...

marți, 8 septembrie 2009

Revenire...



Deschide ochii.
Ceva e ciudat, ceva e nou dar nu stie ce.
Se da jos din pat si merge sa se spele, se uita in oglinda si isi da seama ce s-a intamplat.
Zambeste! Se simte bine! Nu a mai avut o noapte agitata. Oare gandul la ea l-a ajutat? Oare faptul ca a vorbit cu ea inainte de a adormi ia calmat visele? Nu stie dar se simte bine. Imaginea ei apare din nou in mintea lui si involuntar zambeste.
Se gandeste la lungile discutii pe care le au, la cat de mult ii place sa vorbeasca cu ea, la cat de mult ar vrea sa isi bea cafeaua impreuna. Dar stie ca in curand vor sta fata in fata. In curand ii va intalni ochii atat de senini. Zambeste la acest gand.
Zambeste din nou...

sâmbătă, 5 septembrie 2009

Amintiri...


Te-ai intrebat macar o data in viata ta ce inseamna iubirea?
El da. Si chiar si-a pus aceasta intrebare recent. Ce la determinat sa faca acest lucru?
O simpla revedere.
Credea ca a uitat-o. Credea ca nu mai are nici un sentiment pentru ea, ca a scapat de lanturi. Insa se insela. In clipa in care a vazut-o si dat seama ca inca o iubeste! A simtit din nou ca e in stare sa faca orice pentru ea, sa mearga pana in panzele albe doar sa o vada zambind. Dar ea nu a zambit pentru el. Nu va mai zambi niciodata pentru el! El, stie asta si simte ca il ucide. Isi pune aceasi intrebare de fara a gasi un raspuns "Ce poate fi mai crunt decat sa iubesti si sa nu fii iubit. Ce poate fi mai crunt decat sa te simti in plus, acolo unde odata erai tot?" Dragostea doare, nu...?
Doare, il doare si stie ca trebuie sa faca ceva...
Dar ce...?

marți, 25 august 2009

Povestea continua...


Asa cum spune si titlul foarte sugestiv... povestea continua. Cei doi ochi se intalnesc din nou. La intalnire soarele isi face aparitia si straluceste doar pentru ei! E frumos! totul e atat de frumos! vorbesc mult si nu au nici cea mai vaga idee despre ce vorbesc... isi dau seama ca bat campii. Ochii verzi fac un pas inainte si inevitabilul se produce. Senzatii noi ii coplesesc! Placerea ii inunda. cu Toate ca povestea se desfasoara seara, soarele nu se da plecat din privirile lor. Luna e palida de gelozie! E geloasa pentru ca ochii albastri o intrec in frumusete si in stralucire! Tristetea gaseste o portita uitata deschisa si intra si ea in poveste. Tristetea despartirii! Nu spun nimic, dar privirile isi promit ca se vor intalni din nou! Teama? Da apare si ea! Teama de nou, teama de sentimente... Insa soarele inca straluceste pentru ei si ei merg inainte pe drumul atat de frumos luminat....

luni, 24 august 2009

intrebare...


De ce nu ai venit
sa-mi spui macar ca-ntarzii?
de ce nu ai venit

sa-mi spui ca nu mai vrei?
de ce nu ai venit
sa-mi spui ca vrei sa plec?
de ce nu ai venit
sa-mi spui macar ca-ntarzii?....
I.C.

duminică, 23 august 2009

N-a crezut....


Daca acum 3 saptamani cineva ar fi venit la ei si i-ar fi spus ca in curand are sa se gandeasca de 2 ori inainte sa faca ceva ar fi ras si ar fi spus "nu se poate! asta sunt eu de 22 de ani! nimic si nimeni nu ma va schimba"... Dar asa cum am mai spus viata e o autostrada si noi suntem curvele de pe margine. Undeva in adancul lui ar vrea sa inceapa o viata noua. O viata linistita, una normala. Dar ii este frica. frica de monotonie, frica de obisnuit. Nu multi stiu si nu multi inteleg. Ce e drept si el daca s-ar pune in pielea lor, ar intelege greu. Dar nu e in pielea lor!
Nu ii vine sa creada ca a ajuns sa gandeasca! Niciodata nu a gandit! Totdeauna a reactionat! Si pana acum a mers bine. Dar acum... Ceva a iesit din plan. Undeva a fost o greseala aproape fatala. Ce va face? Nu stie! Dar spera ca orice decizie v-a lua, va fi apreciat si nu judecat!...

marți, 18 august 2009

Poveste


Doi ochi albastri intalnesc doi ochi verzi de fericire, nu se cunoasc dar vorbesc enorm de mult. Daca ar fi posibil ar sta incontinuu de vorba si nu s-ar plictisi. Zambetul e prezent si el in aceasta poveste. De la primele cuvinte nu a mai disparut, iar ca povestea sa fie mai atractiva isi face aparitia si teama. De ce? Pentru ca ochii verzi risca sa isi piarda stralucirea, pentru ca ochii albastri au sentimente noi, pentru multe... Dar in ciuda fricii simtite, curiozitatea se strecoara si ea. curiozitatea de a afla ce se ascunde in spatele acelor ochi atat de frumosi. Curiozitatea de a vede cum evoluaza lucrurile. Si cum nimic nu e intamplator, tot ce pot sa faca e sa mearga inainte zambind...

luni, 17 august 2009

O ultima noapte...

Deschide ochii inainte de a-i suna telefonul.... se uita la ceas, ora 5-30.
Inca o noapte in care nu a dormit, ink o noapte in care corpul ii cere disperat odihna si creerul refuza sa asculte. Usor se da jos din pat si merge sa faca cafeaua... In mintea lui evenimentele se repeta. Nu avea cum sa ii spuna adevarul... Dar astazi dupa ce totul s-a incheiat s-a hotarat sa o faca. Nu mai are nimic de pierdut. Daca ea ar fi aparut in viata lui putin mai tarziu ar fi fost perfect, dar nu a fost sa fie. Nu stie cum va reactiona ea cand va afla dar se simte obligat sa ii spuna, a promis ca va fi sincer si isi va respecta cuvantul. Isi aminteste cum spunea "Nu imi place la tine faptul ca risti prea mult". Acum singurul risc pe care si-l va asuma va fi acela de ai spune ceea ce i-a ascuns. E tarziu... Trebuie sa plece la serviciu... Cand ea se va trezi o va suna si ii a spune...

vineri, 14 august 2009

Mi-ai promis


Inchid ochii, imediat imi apare imaginea ei ii aud vocea cristalina spunand "mi-ai promis ca va fi bine"...
Deschid ochii cu greu, incerc sa imi gasesc telefonul sa o sun, nu pot misca, sunt prea slabit.
Inchid din nou ochii.
Ma aud spunand "nu am sa patesc nimic, nu iti fa griji! va fi bine"
Dar nu a fost asa. o secunda de neatentie si gata. Ma uit la rana si imi dau seama ca nu mai dureaza mult...
Nu simt durere. simt un gol in stomac. As fi vrut sa o mai vad o data sa ii spun ca imi pare rau.
Aud pasi... Oare imi joaca feste imaginatia? Nu. O aud pe ea. Vine langa mine imi ridica capul usor, pot sa vad lacrimi in ochii ei albastri.
"Iarta-ma te rog!"
"nu spune nimic, incearca sa te linistesti!"
Inchid ochii si aud "mi-ai promis"...

joi, 30 iulie 2009

Intreaba publicul...


Ajungem la un punct in viata noastra in care simtim ca nu mai inaintam deloc si mergem din rau in mai rau... Din pacate, nu este un sentiment eronat... chiar asa este... Cu totii am avut asemenea perioade, sau, ma rog, daca nu le-am avut vor veni sigur (nu sunt pesimist! sunt doar realist). Eh, si cand ajungem la acel punct nu stim ce sa facem pentru a iesi. Nimeni nu raspunde la telefon, daca e sa raspunda cineva ni se spune cu parere de rau "imi pare rau, dar si eu o duc tare rau in perioada asta" si tot asa. Api ajungem in punctul in care simtit ca innebunim. Nu mai stim ce sa facem, pe unde sa mergem nu mai stim nici macar cum ne cheama char daca ne avem buletinul in fata.
Cum iesim dintr-o asemenea situatie? Nu am nici cea mai vaga idee! Dar absolut tot timpul ceva se intampla si apare "zana maseluta" care ne scoate din groapa in care am intrat.
Nu ma credeti?
Atunci intrebati publicul!...

duminică, 12 iulie 2009

No Comment






te simt aproape
in fiecare noapte
ma trezesc cu tine
dar nu esti langa mine
si stiu ca n-are rost
sa spun ca noi am fost
ce altii au visat
si noi am sperat
I.C.


dintr-o tigara mai trag un fum
si simt ca ma scufund
in noapte, durerere si scrum
uitand cum e sa rad
uitand sa mai zambesc
si simt ca-ncremenesc
cand stiu ca vine ziua
in care-mi spui adio...
I.C.

cu ochii larg inchisi
ma-ndrept spre un abis
vreau sa cad sa zbor
sa uit ca mi-e dor
de-al tau chip frumos
ce spatele mi la-ntors
I.C.

o ultima noapte...
ganduri calzi si reci
imi urla in soapte
sentimante mult prea seci
ce parca vor sa para
venite din afara
din acea lume in care
viata noastra.. avea un soare
I.C.

joi, 18 iunie 2009

Trist...


E grav...
Viata nu ne da niciodata o a doua sansa. Viata nu vine niciodata sa ne spuna "dragul meu... indeplineste-ti visele cat mai repede si fa tot ce ai de facut pentru ca eu indata plec si in locul meu va veni sora mea vitrega, moartea". Asta nu se va intampla niciodata. Din pacate sau din fericire... Ideea e simpla, simti ca trebuie sa faci ceva? Atunci fa acel ceva! pentru ca daca eziti s-ar putea sa nu mai ai ocazia si nu ai sa stii niciodata ce ar fi urmat...

"cand viata imi va spune gata
iar pamantul ma va chema
am sa vreau sa-ti ating fata
dar stiu ca-mi vei striga
sa ma sting odata si gata
si-mi spui ca ma vei uita

atunci am sa-mi aplec capul
si-am sa plec spre-ntuneric
sa-ti mai visez o data chipul
apoi, sa ma-nec in durere.

iar tu iubita mea
ai sa ma dai uitarii
si-ai sa vii la moartea mea
sa-mi spui c-astepti, ziua inmormantarii..."

(I.C.)



miercuri, 17 iunie 2009

Intuneric


Ploua....
Si nu ploua din nori...
Ploua din noi... Din mine, din tine, din el, din noi toti...
O ploaie rece ce ne distanteaza unii de altii. Ne este frica sa nu dispara norii si o raza de soare sa ne "tradeze" umanitatea.
Pasim atenti sa nu cumva sa ne atingem de cineva , sa nu simtim mai mult "decat trebuie".
Ne ascundem in ploaie... Ploaia ne ascunde lacrimile si totodata suferinta. Dar nu spunem nimic. Nu e bine sa se afle. Am fi slabi in ochii celorlalti. Ne-ar "ucide" daca ar sti ca simtim "frig, intunerig, tristete".
Oare?
Nu se poate "construi un oras" in care sa fim oameni. Sa nu ne ferim de soare, sa alungam furtuna?
Dar inca ploua...

"Furtuni si ploi strabat,
al meu suflet patat
de o suferinta amara
ce vrea parca sa para
dulce - amarui
asemenea oricui
dar eu stiu, sau poate-am visat
ca viata-mi va spune gata
si n-am sa prind ziua-n care
am sa-ntreb daca doare
faptul ca te iubesc..."

I.C.

luni, 8 iunie 2009

Alerg...


Alergam, alergam, fara o tinta anume. Stim doar ca aleram. Fara sa stim unde ajungem, fara sa ne gandim de ce!

Fara sa ne dam seama ca vom ajunge cu totii in acelasi loc! Am uitat sa ne mai bucuram de lucrurile mici din viata noastra dar care ne fac atat de fericiti! Am uitat sa ne mai oprim pentru a ne uita in jur si a spune "cat de bogat sunt cu toate ca nu am un leu in buzunar". O oboseala crancena ne sfasie dar nu ne oprim. Am uitat ca suntem oameni! Am uitat sa zambim! In viteza noastra mai surprindem cate un chip care... la fel ca al nostru e schimonosit de durere si oboseala. Un chip trist dar care alearga. Spre... nimic.
STOP!
Vreau sa ma opresc! Sa ma plimb prin ploaie... sa rad, sa plang, sa iubesc, sa fiu iubit!
Tu nu?

vineri, 5 iunie 2009

Adio...


Mai esti?
Da.
Unde? De ce nu pot sa te vad?
Pentru ca sunt plecat.
Unde?
Intr-un loc din care pot sa te vad si sa am grija de tine.
De ce ai plecat?
Nu a fost decizia mea.
Dar a cui?
A noastra.
Adica?
Ai sa intelegi!
Cand?
Cand inima iti va fi deschisa.
Ma doare.
Stiu. Va trece.
Cand?
In trecutul de maine...
Lacrimi au curs in nestire, inima refuza sa se vindece... dupa o perioada lacrimile au disparut iar durerea era o amintire... dar ce nu a disparut a fost o imagine. Imagine care o facea sa se simta in siguranta...

joi, 4 iunie 2009

Inca doare....?

Ai plecat?
Da.
De ce?
Ti-as fi facut rau.
Poate.. dar nu tu decizi.
Asa este.. Ma ierti?
Da.
Mi-a fost dor!
Si mie!
Te iubesc!
Si eu te iubesc!
Mergem?
Unde?
Nu stiu.
Hai!
Am ajuns?
Da.
Unde?
La capat!
Plec!
De ce?
Pt ca te iubesc
Ramai!
Nu!
De ce?
Ploaia incepu.... trupul ei se pierdu in noapte... plangea... ploaia era ca o masca pentru lacrimile ei... nu s-a mai uitat in urma... Nu a stiut ca el... a plecat...

Doare.....?


Salut.
Salut.
Ce faci?
Bine, tu?
Bine...
Imi placi!
Si tu!
Mergem?
Unde?
Nu stiu.
Imi place, mergem.
Am ajuns?
Nu stiu.
Esti bine?
Foarte! tu?
Te iubesc!
Si eu te iubesc!
Pleci?
Da!
De ce?
Pentru ca te iubesc!
Ramai!
NU!
De ce?
Pentru ca te-am iubit....

miercuri, 3 iunie 2009

E criza don`le

Zice lumea ca e criza... asa ca sunt si eu in criza de idei...
Glumesc! sunt in criza de timp...
Sper sa revin "pe piata" cu un articol ceva cat mai curand... pana atunci... incercati sa cititi o carte...

vineri, 22 mai 2009

Ziua de maine vine fara sa o cauti...


"Nu ma gandesc niciodata la viitor. Oricum vine destul de repede". (Albert Einstein)
Ca bine zice Einstein asta...In ziua de azi majoritatea oamenilor se gandesc la ziua de main... adica, logic, la viitor...De ce?De ce sa uitam ca avem o singura viata? De ce sa nu ne amintim ca in mormant vom fi doar noi, fara toata averea pe care incercam sa o adunam pe langa noi? De ce uitam ca banul e facut sa circule si nu sa stea sub saltea sau la ciorap?Oare atunci cand nepotii ne vor ruga sa le povestim ceva din viata noastra, ce le vom spune?
"am lucrat o viata intreaga, am uitat de mine si am uitat ca traiesc. Nu am am ce sa iti povestesc.... dar dute pana la vecinu! ca el... ehee.... cate a facut si cate are de povestit!!!"
Asa vreti sa ajungeti?
Sa regretati ca nu ati facut ce ati vrut la momentul potrivit?
Eu personal nu vreau asta! Si din acest simplu motiv nu ma gandesc la ce va fi maine!
Si ghici ce!? Chiar ma simt bine si sunt fericit!
Gandeste-te! Este ziua de maine atat de importanta? Sau momentul acesta e tot ce conteaza?
Ce spui?...

miercuri, 20 mai 2009

Cuvinte....


"Nimeni n-a iubit cum am iubit eu. Nimeni n-a suferit cum am suferit eu. Toti spunem asa. Si toti avem dreptate". (Alexandru Macedonski)
Cu totii am traid deceptiile, dramelele si iubirile noastre. Cu totii am avut momente de cumpana si momente in care am simtit ca cedam din toate punctele de vedere. Si bineinteles, in astfel de momente, oricat de puternici am fi, simtim nevoia sa spunem cuiva oful nostru...
Aici pot sa inceapa necazurile... Pentru ca daca nu alegem persoana potrivita pentru a ne "usura" putin din greutatea pe care o ducem in suflet, suntem predispusi la depresie... Si asta pentru ca avem sanse reale sa ne lovim de acel raspuns: "astea sunt probleme? eee pai stai sa vezi ce am patit eu! [...] eh si uite ca am iesit cu bine... si sunt fericit si nu ma uit in spate"... Dar ceea ce nu spune e faptul ca si el a iesit din marea lui problema facand acel prim pas pe care il facem cu totii, si anume sa sunam pe cineva apropiat noua (sau cel putin asa ne place sa credem) si sa il invitam la o bere pentru a vorbi. In astefel de momente nu suntem patetici!!! Chiar nu! pur si simplu simtim o nevoie fireasca de a vorbi cu cineva si de a ne descarca.
Cel mai frumos lucru l-a facut un foarte bun prieten de al meu, care intr-un moment de slabiciune al meu, a venit la mine, m-a ascultat pana la capat, si apoi mi-a dat o palma (la figurat vorbind) si mi-a zis... "hai la o bere! las ca vedem noi cum te scoatem din asta"... A fost momentul in care mi-am dat seama ca am un prieten de nadejde langa mine si ca nu aveam nevoie de cineva care sa imi spuna "stai putin sa te scutur pe umar, ca in 5 minute se aseaza o scama..."
In momentele de cumpana avem nevoie de o persoana mai puternica cu 5 secunde. Avem nevoie de un prieten! Totul e sa reusim sa il vedem in multimea de pretendenti!
Si sa nu uitam ce a facut pentru noi... pentru ca intr-o zi si noi sa fim,la randul nostru, langa el, si sa ii dam "o palma" de care are atata nevoie...

marți, 19 mai 2009

Portia de ras...


Daca un om rade din tot sufletul, inseamna ca e un om bun. ( F. M. Dostoievski )
Astazi am sa dedic acest articol bunei dispoziti. Sper sa sa va placa mica colectie de bancuri.
***
La psihiatru:
- Povesteşte-mi totul în ordine cronologică. Ce-ai facut prima dată?
- La început am creat cerul şi pămîntul… Pe urmă am început să am necazuri…

***

- Dom’ doctor, să ştiţi că bărbatul meu mă înşeală!
- De unde ştiţi?
- Am patru copii şi nici unul nu seamănă cu mine…

***

Doi pescari între ei:
- Azi dimineaţă am dat cu banu’ să văd dacă mă duc cu nevastă-mea la biserică sau vin la pescuit.
- Şi văd că ţi-a ieşit să vii cu noi la pescuit.
- Da, însă a trebuit să dau de 7 ori.

***

La şcoală, la ora de fizică, îi întreabă profesoara pe elevi de unde vine curentul. Toată lumea rămîne liniştită, numai Bulă cu mîna pe sus. Profesoara îl întreabă:
- Spune, Bulă, ştii de unde vine curentul?
- Da, din cocină.
- Cum aşa, Bulă, din cocină?
- Păi, de fiecare dată cînd ni se ia curentul, tata spune: “Iar ne-au oprit porcii ăia curentul!”

***

În timpul unei dispute, o femeie îi spune soţului ei:
- Am fost nebună cînd m-am măritat cu tine!
- Ştiu, da’, cum eram îndrăgostit la vremea aceea, nu am observat!

(Sper ca acesta mica "sedinta" de ras, va mai relaxat)

luni, 18 mai 2009

Fara cuvinte....


"Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa ne dezamageasca vreodata, probabil o va face". (Octavian Paler)
Hmm... Dezamagirea... Ce gust amar are, si cat de greu trece. Ar fi tare bine si frumos daca am putea sa indepartam acest gust amar cu o apa de gura sau o pastila orbit. Nu?
Dar din pacate nu se poate... Si nici nu este un "remediu" pentru asta... Ce e ciudat, e faptul ca, asa cum spune si Octavia Paler, pana ce si persoanele care nu trebuie sa ne dezamageasca, o fac... De ce?
Oare de ce ne este atat de greu sa spunem adevarul in anumite situatii si preferam sa mintim cu toate ca suntem constienti de faptul ca "minciuna are picioare scurte" si ca in momentul in care adevarul iasa la suprafata o dezamagire dureroasa ne cuprinde toata fiinta si ne darama pe plan moral. De ce este atat de greu sa fim sinceri?
Da, stiu "adevarul poate sa doara", dar nu mai tare ca o dezamagire! (nu vreau sa creada cineva ca eu sunt persoana perfecta si ca eu le stiu pe toate!! nu e deloc asa! pun intrebari care ma macina si dupa anumite experiente am invatat sa nu comit aceasi greseala de 2 ori!).
Problema e ca unele persoane comit aceasi greseala de mai multe ori si cu toate ca stiu ca nu e bine (sau nu), continua sa o faca! Fara sa isi dea seama de faptul ca cineva sufera in urma acelor greseli! Fara sa isi dea seama cat de mult pot sa piarda!
Dar asa cum am mai spus intr-un articol anterior, "e greu sa fim oameni" si preferam sa ne ascundem in "fiinte insensibile"...



miercuri, 13 mai 2009

TU.... Ai auzit?....

"Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu." (Emil Cioran)
Cat de usor e sa criticam o acctiune (aparent iresponsabila si copilaroasa) a unei persoane cunoscute, sau nu.
Cat de usor judecam pe ceilalti fara a sta macar o clipa sa ne gandim la faptul ca poate cineva care face un gest, o actiune are un motiv foarte bine intemeiat. Fara sa ne gandim la acea vorba din popor care de altfel e foarte adevarata "traiesti o viata alaturi de cineva si nu il cunosti"!
Daca am sta putin si am incerca sa intelegem de ce unii oameni isi infrunta temerile cu totul altfel decat "cei de rand", poate nu am judeca atat de aspru si nu am eticheta atat de usor.
Daca am intreba pe cineva mai apropiat persoanei in cauza ("ce era in sufletul omului?") poate am intelege macar putin si ne-am gandi de doua ori pana sa aducem acuzatii (in unele cazuri chiar grave si neintemeiate).
Daca ne-am analiza pe noi intai poate am privi altfel lucrurie.
Un profesor imi spunea o data "am urcat munti carora nu le-am vazut varful, am trecut peste oceane, dar nu am vazut roua din iarba crescuta in fata casei mele".
Ne numim oameni pentru ca zice lumea ca avem ratiune. Un om cu ratiune nu ar sta putin pe ganduri pana a face o afirmatie gratuita? Nu ar incerca sa vorbeasca cu cel de langa el pentru a incerca macar sa inteleaga DE CE?
Un om cu ratiune nu s-ar gandi la faptul ca ii va veni si lui clipa in care va spune adio pamantului si va vrea si el sa "plece" altfel si nu intr-un mod banal sau chiar absurd?
A-ti incercat macar o data sa va ganditi la cum a-ti vrea sa se "termine"?
Nu vorbesc de sinucidere (nu sunt emo!!) vorbesc de dorinta noastra de a schimba destinul (dar nimeni nu recunoaste) Vorbesc de egoismul nostru (care e atat de cotidian incat n-i se pare normal) Vorbesc de oameni care nu vad reflectia proprie dar sunt siguri ca vad interiorul aproapelui.
Nu e chiar asa. Hai sa luam "oglinda vietii" sa ne uitam bine la noi insine si apoi sa avem curajul sa criticam, sa judecam....
Daca am incerca asta.... ne-am da seama ca e greu sa fii om, nu?...

marți, 12 mai 2009

Visez la un minut....

Exista doua tragedii in viata. Una e sa nu obtii ce visezi, cealalta e sa obtii. (George Bernard Shaw)...
Vis, dorinta, ambitie.... Nu avem multe... sau cel putin unii dintre noi nu... Intr-un articol anterior scriam despre viata pe care o traim pentru cei din jurul nostru. (nu va speriati! inca cred ca e bine!). Dar trebuie sa recunoastem ca macar o data in viata suntem egoisti (cu toate ca m-i se pare un termen dur... nu am gasit altul) si vrem ceva doar pentru noi! Acel ceva ne poate schimba sau chiar curma viata. Suntem constieinti de faptul ca o sa fim catalogati drept sinucigasi, lasi, sau chiar nebuni! Dar asta nu conteaza! E un vis care trebuie sa devina realitate! Momentul realizarii acelui vis e momentul de glorie, de libertate, momentul in care nimic nu mai conteaza, momentul tau!
Unele vise pot fi extreme si starea persoanei, care are acel vis, nu poate indeplini condiile! Dar e tot ce mai vrea de la viata si isi asuma orice risc! E constient de faptul ca nu se va termina bine! Dar o data in viata e egoist si merge pana la capat!
Acea persoana nu trebuie judecata si nici catalogata drept "las, sinucigas etc. etc."
Eu cred ca trebuie admirata pentru vointa pe care o are si pentru faptul ca nu sta sa isi planga de mila zilnic asteptand ca totul sa se termine fara ca el sa fi facut ceva doar pentru el! Cere mult? Are pretentii prea mari?
Gandeste-te pentru o secunda la definitia cuvantului "libertate" si poate ai sa intelegi ce se intampla in sufletul unei persoane care isi va duce visul la capat cu orice pret si isi va asuma orice risc... Iar daca acea persoana va sfarsi tragic e bine sa va amintiti de ea cu admiratie, si respect pentru puterea si vointa lui. Respect pentru un minut de libertate......

luni, 11 mai 2009

Tu...Ce crezi?...

Doar viata pe care o traim pentru altii este o viata ce merita sa fie traita. ( Albert Einstein).

Ce credeti? E adevarat?
Eu personal cred ca da. De ce cred eu asta?
Pai hai sa luam doua persoane cu varste... sa zicem de 50 de ani... cu probleme de sanatate si pe ultima suta de metri.
Una din ele, a trait pentru altii, s-a ignorat pe sine si a ajutat pe cine a putut si cat a putut. Ce credeti ca veti vedea pe fata lui? Eu zic ca se va observa o lumina angelica si un zambet la fel de agelic. Si asta pentru ca acel om stie ca a lasat ceva in urma, stie ca amintirea lui va ramane vie in memoria multor oameni. El va muri impacat, stiind ca nu a facut nici un rau intentionat. Parca si acum imi amintesc de o persoana care mi-a fost ca o mama, si care s-a stins mult prea repede. Imi amintesc si acum cum zambea in sicriu si cat de luminata era.
Si acum sa o luam pe cea de a doua persoana, cea care a trait doar pentru ea, intr-un egoism crunt. Ce credeti ca veti vedea pe fata acestui om? Multa incruntare, rautate, egoism si neacceptarea faptului ca viata lui e gata. Chiar si pe patul de moarte, nu va accepta infrangerea in "lupta cu viata". Si din pacate nici in ultima clipa din viata sa nu isi va da seama cat de mult a gresit.

Dupa cele prezentate mai sus nu cred ca mai e nevoie sa spun (ma rog.... sa scriu) nimic.

Totusi as adauga urmatorul lucru... Oricat de rau iti merge, in momentul in care ajuti pe cineva, chiar si pe un necunscut, cu cel mai marunt posibil, si vezi cat de mult conteaza pentru el, este imposbil sa nu zambesti si sa simti ca poti merge mai departe... Nu pentru tine! Ci pentru cei din jurul tau! Pentru tine sigur merg cei din jurul tau mai departe!....


vineri, 1 mai 2009

Am bastonul meu, si ma mandresc cu el, etc etc

(foto, Monitorul de Suceava.)
"Ba mucosule... io` sunt politist!!! da? Sa nu uitam cine e sefu`!! Da? Ca tu... mie, nu ai ce sa imi faci"
Recunoaste-ti personajul?
Logic... e vorba de toti "politistii" (am auzit ca sunt cam doi politisti in fiecare oras... restul sunt militieni) pe care ii vedem mergand pe strada. Si deh... nu era deajuns ca erau politisti pe strazi... A aparut si politia comunitara!
Zilele trecute a aparut in pressa locala (Suceava) o stire putin iesita din tipar. Un cetatean al municipiului Suceava a filmat cu telefonul mobil un spectacol de exceptie. Protagonistii au fost: "marele!, Puternicul!, exceptionalul! politist comunitar, si o cersetoare impertinenta!
Din cate se vede cersetoarea incerca sa starneasca mila trecatorilor. Militianul, ah ma scuzati, politistul, in drum spre serviuciu, repet!!! IN DRUM SPRE SERVICIU, (inca nu era in timpul programului), o vede pe amarata din imagine si isi propune sa faca si el ceva productiv pe acea zi (30 aprilie 2009) Dupa ce o ia putin la intrebari, o taraste realmente pe jos si ii mai si aplica 2 bastoane pentru a nu uita cine e sefu si toate astea pentru ca femeia refuza sa isi paraseasca "locul de munca". Pai dom` politist, ce te asteptai? Sa iti sara in gat, sa te pupe si sa iti multumeasca ca i-ai aratat "drumul spre adevar"?
In urma stirilor aparute seful politiei comunitare declara ca a fost un exces de zel si ca vinovatul va fi mustrat verbal. Vai saracul politist! M-i se rupe sufletul cand stiu ca a fost mustrat. Ma intreb daca mai are liniste noaptea!
La un punct ma intrebam pe ce criterii se angajeaza cineva la politia comunitara.
Inca aveam la un moment dar un scenariu in cap

"sefu - mda... cate clase aveti absolvite?

intervievatul - pai am termninat facultatea de X si am master in Y si pana imi gasesc ceva de lucru din domeniul meu, as vrea sa imi castig painea cu ajutorul domneavoastra.

sefu - ne pare rau dar nu mai avem locuri disponibile pentru dumneavoasta

sefu - urmatorul

sefu - mda.. ce scoala a-ti absolvit?

intervievatul - pai clasa a patra... ca nu mi-a placut scoala

sefu - foarte bine, cum stati cu nervii?

intervievatu - pai... stiti... nu prea pot sa ma stapanesc... si daca cineva imi comenteaza... il bat!

sefu - felicitari! de maine veniti la munca. vei primi un costum si un baston. Bastonul e legea!"

Ok... nu zic! Intradevar cersetorii sunt o pacoste! Dar aici ma refer la cersetorii aia care trag de tine pe strada, care te agreseaza verbal si in unele cazuri chiar si fizic!
Oare daca al nostru politist ajungea la birou, mai lua un coleg cu el, mergeau in centru si luau cersetoarea de cate un brat, o urcau intr-un autobuz si o trimiteau acasa, nu era mai bine? fara scandal fara "exces de zel" (cu toate ca mie imi suna a neinstructie). Mna... parerea mea...

vineri, 24 aprilie 2009

Zambiti va rog...

Stau in fata monitorului si ma intreb in ce ordine sa imi astern cuvintele care m-i se invart in cap.
Imi arunc ochii pe afara si gata! Hocus Pocus inspiratia a venit! :)
Azi ma gandesc sa scriu despre un gest simplu, care uneori il facem involuntar, alteori il facem din toata inima si (din pacate este si etapa a 3 a) alteori pur si simplu prin rautatea si egoismul nostru nu vrem sa il dam.
Mda.... E vorba de ZAMBET!
Stiti voi... chestia aia pe care o faci miscand colturile buzelor in sus.
De ce m-i s-a nazarit mie sa vorbesc (ma rog, sa scriu..) despre zambete?
Pai... ieri mi-am dat seama cat de mult te ajuta sa primesti un zambet atunci cand tu nu esti in stare sa schitezi nici un gest!
Si sunt mai mult ca sigur, ca si voi la randul vostru ati avut un moment in care nu erati in stare sa miscati un singur muschiulet si a venit cineva, fara sa spuna nimic, si a zambit! Mai tineti minte sentimentul? Cum tot corpul se relaxaseaza, creierul incepe sa functioneze din nou la capacitate maxima, si involuntar fata vi se lumineaza de la un zambet la fel de involuntar!
OK. partea asta e frumoasa!
Dar... De ce nu il oferim de fiecare data cand are cineva nevoie? Vorba aia... nu ne costa nimic, nu murim daca il oferim, chiar nu se intampla nimic rau!
Deci, asadar, si prin urmare, daca nu ne costa nimic, hai don`le sa il oferim cu toata inima ori de cate ori simtim nevoia sa il oferim! Ca doar oameni suntem. Nu?
Parerea mea....

miercuri, 22 aprilie 2009

Ideal...

"Diferenta dintre perfectiune si ideal este realitatea!!!"
Asta imi spunea un foarte bun prieten!
Si doamne, mare drepatate mai avea!
De ce spun asta?
Pai e simplu!
Cu totii cautam idealul si perfectul! Si nu renuntam decat atunci cand realitatea ne izbeste din plin!
Cautam ideal si perfect in tot! Cu toate ca undeva in subconstientul nostru stim foarte bine ca nu exista. Dar pentru ca suntem oameni nu ascultam niciodata de subconstient si nici de cei din jurul nostru. Pentru ca deh` noi nu avem nevoie de ajutor si nici de sfatul nimanui! Stim tot! Nui asa?
NU!! Avem nevoie de ajutor! Dar nu il cerem! Pentru ca ne simtim inferiori! Cel putin asa gandeam eu! Pana o foarte buna prietena, fata de care am gresit foarte mult si nu stiu cum a avut puterea sa ma ierte, mi-a deschis ochii si mi-a amintit ca sunt OM!
Cu totii suntem! Dar o ascundem! E mai usor sa te prefaci ca esti de gheata si ca nimic nu te atinge! Dar e un risc enorm de mare! Astfel pierdem tot! Prieteni, iubiri, amici, tot!!!
Si cand ramai singur te macina o intrebare! "unde am gresit?"
Raspunsul e simplu! "in tot!"
Dar nu il acceptam! Nu dam vina pe nimeni, pentru ca stim ca toti au vrut sa ne ajute, dar asa ca niste masochisti ne inchidem si nu mai lasam pe nimeni sa fie in preajma noastra!
Idealul si perfectul nu exista! Si trebuie sa acceptam si sa apreciem la adevarata valoare ce avem langa noi!
Daca facem asta, totul va curge mai usor si nu vom mai uita sa zambim!

multumiri Catalina Visinescu

marți, 21 aprilie 2009

Dumnezeu ne iubeste!!!

Mi-am zis ca nu am sa public mai mult de un articol care sa faca referire la problema mea legata de Divinitate!
Dar nu ma pot abtine! Si poate nici voi nu v-ati abtine daca ati fi vazut ce am vazut eu!
In marea si sfanta noapte de inviere (care chiar nu inteleg de ce trebuie sa se schimbe de la an la an) am lucrat... Si am alergat impreuna cu prietenii si totodata colegii mei de serviciu dupa nea` marinaru, ca deh` e presedinte acum si tre` sa faca cateva bai de multime. Vorba aia... E an electoral si tre` sa mai coboram si printre "taranii de jos" pebtru a le aminti cu cine sa voteze.
Ma rog.. Despre asta voi vorbi in alt ariticol...
Dupa ce am alergat dupa don` presedinte cam jumate de noapte, pe la trei si jumatate dimineata Paul ma aduce acasa. Intru linistit in scara blocului, urc pana la etajul patru (ar trebui sa se dea o lege prin care sa se inchirieze apartamente pana la et 2 maxim, asta in cazul in care blocul nu este prevazut cu lift) pun mana pe clanta si aud telefonul de serviciu. In speranta ca paul a uitat ceva la mine raspund. Eh nu a uitat nimic la mine. In schimb mi-a zis sa iau un taxi si sa plec urgent intr-un loc din Suceava pentru ca a avut loc un accident. Ajung la un taxi, ii spun soferului unde sa ma duca cat de urgent posibil. Bineinteles ca se aplica legea nescrisa si prin toate semafoarele pe rosu! Ajung intr-un final la locul accidentului si incep sa fac instinctiv totul fara a-mi da seama de ceea ce se intampla, de cat e ora si mai ales de ce noapte e.
Bineinteles ca dupa ce terminan totul la locul accidentului, plecam la spital pentru a afla starea victimei. A trebuit sa asteptam in jur de o ora pentru raspuns. Pana sa primim raspunsul am reusit sa prin o ambulanta cu girofarele aprinse. Ave-am nevoie pentru stire. In ambulanta era un barbat inconstient la prima vedere. Din pacate acesta era decedat. Se pare ca fusese lovit de mia multe ori cu o bata ceea ce i-a provocat moartea. Abia atunci mi-am dat seama ca e Invierea! Si am inceput sa ma intreb cat de mult ne iubeste D-zeu daca si in noaptea de inviere cineva moare intr-un mod cumplit... Nu am avut timp sa meditez prea mult la problema mea pentru ca a iesit doctorul si ne-a declarat ca victima accidentului, o femeie de 80 de ani, a decedat.
Paradoxal, saraca femeia mergea cu cosul la sfintit si a fost luata de pe trecerea de pietoni de un idiot care nu nuamai ca avea viteza (pentru ca femeia a zburat undeva la 7 metri) dar nici nu vedea cu ochiul stang. Spre ghinionul femeii aceasta se angajase in trecere de pe partea stanga si traversase 2 benzi. Daca soferul s-ar fi asigurat si ar fi fost atent la semnele si marcajele de circulatie, aceasta ar fi trait si acum. Dar nu! Dumnezeu a vrut sa o ia in noaptea de inviere!
Inca ma intreb cum, de ce? Dar am sa primesc un raspuns?
Logic ca nu!
Ah ma scuzati! cred ca stiu raspunsul! "Caile Domnului sunt intortocheate"!
Spun bine preotii cand spun sa fim cu frica de Dumnezeu! Pentru ca daca e acolo, nu are prea multa mila pentru creatiile lui!...

vineri, 17 aprilie 2009

Gata! Ma arunc (de la parter)...

"Viata mea nu mai are nici un sens"
"Nu mai am pentru ce trai"
"Nimeni nu ma intelege"
"etc etc etc"
De-a dreptul patetic!!!
Ce sunt astea?
In loc sa inaintam in gandire macar o data cu tehnologia stam si batem "gandul pe loc.
In momentul in care scriu acest articol ma gandesc la sutele de emonei (din orasul in care locuiesc, petru ca nu vreau sa stiu ce e in restul tarii) care se plimba cu fetele lor triste, cu acel stil specific si tot o data de-a dreptul tampit, cu toate tintele infipte prin corp, cu acele tatuaje tampite (ma intreb de multe ori daca sunt permanente..) si ma rog... cu tot ce este specific lor!
Si daca cumva mamica lor nu ii lasa pe internet mai mut de ora 10 se duc la geam si se arunca pentru ca nu mai suporta persecutia la care sunt supusi!
Sau mai rau!...daca cumva taticu ii aplica o palma parinteasca pentru ca a facut ceva gresit, merge la restul grupului (evident pe internet, pentru ca in viata reala nu au prieteni) si incepe sa povesteasca cum "a fost legat de calorifer, tinut fara mancare, batut de trei ori pe zi si o data seara" si ca nu mai suporta viata care nu i-a oferit nimic si ca se va sinucide! binenteles ca toti "prietenii" virtuali il aproba si ii sustin ideea zicand si ei ca trebuie sa faca ce e mai bine!
Stiti care e partea proasta?
Chiar o face!
Se arunca de la etaj, isi taie o vena, i-a pastile cu alcool, etc...
A cui e vina?
Din punctul meu de vedere, a parintilor!
Pai eu imi amintesc cum zburdam o zi intreaga in fata blocului si cum am aflat abia la scoala (pe undeva prin clasa a 5-a) ce inseamna un calculator si mult mai tarziu (cred ca printr-a 8-a) ce e ala internet si la ce se foloseste!
abia la liceu am avut telefon mobil si asta nu pentru ca muream fara! (nici acum nu ma incanta) ci pentru ca ramasesem singur acasa si trebuia sa vb cumva cu ai mei...
Imi amintesc si acum cateva din palmele parintesti primite de la maicamea! Si stiti ce?
Mi-au prins foarte bine!!
Dar nu m-am gandit nici o secunda sa imi termin socotelile cu viata!
Sincer oameni! daca nu vreti sa va ingropati copii, aveti putina grija de ei! Si incercati sa le explicati ca viata nu e neagra!

miercuri, 15 aprilie 2009

Vise Spulberate

"Asa a vrut Cel de sus"
"Caile Domnului sunt intortocheate"
"Toate se intampla cu un scop"
Ce sunt toate astea???
Consolari?
Dupa cum am mai spus intr-un articol anterior nu am decat 21 de ani dar am senzatia ca am trait mai mult de atat. In orice caz! Nu despre mine vreau sa vorbesc.
Vreau sa intreb DE CE???
De ce trebuie sa pierdem atat de multe persoane pe care le iubim! Si nu le pierdem pentru ca au o varsta foarte inaintata! Ci le pierdem pentru ca "asa vrea Cel de sus"!
Am primit la un moment dat o intrebare de la un prieten care suna cam asa: "cand ai sa mori si ai sa ajungi in fata Lui, si acesta te va intreba, de ce, ce ai sa spui?"
Raspunsul a venit promt : "i-as raspunde cu o intrebare! Cum indraznesti? Da-mi un motiv bine intemeiat pentru care ai destramat atatea familii, da-mi un motiv bine intemeiat pentru care ai luat atatia copii de langa mamele lor si le-ai lasat cu sufletul sfasiat! Vreau un motiv bun pentru care exista atata suferinta pe pamantul asta!"
Poate ca nu am drepate! poate ma insel amarnic si apoi am sa platesc pentru tot ce am facut si ce am spus!
Dar asta nu ma sperie! Nu vreau decat un raspuns la ceea ce ma doare si ma macina zilnic!
odihneste-te in pace!

National Geographic POD