vineri, 22 mai 2009

Ziua de maine vine fara sa o cauti...


"Nu ma gandesc niciodata la viitor. Oricum vine destul de repede". (Albert Einstein)
Ca bine zice Einstein asta...In ziua de azi majoritatea oamenilor se gandesc la ziua de main... adica, logic, la viitor...De ce?De ce sa uitam ca avem o singura viata? De ce sa nu ne amintim ca in mormant vom fi doar noi, fara toata averea pe care incercam sa o adunam pe langa noi? De ce uitam ca banul e facut sa circule si nu sa stea sub saltea sau la ciorap?Oare atunci cand nepotii ne vor ruga sa le povestim ceva din viata noastra, ce le vom spune?
"am lucrat o viata intreaga, am uitat de mine si am uitat ca traiesc. Nu am am ce sa iti povestesc.... dar dute pana la vecinu! ca el... ehee.... cate a facut si cate are de povestit!!!"
Asa vreti sa ajungeti?
Sa regretati ca nu ati facut ce ati vrut la momentul potrivit?
Eu personal nu vreau asta! Si din acest simplu motiv nu ma gandesc la ce va fi maine!
Si ghici ce!? Chiar ma simt bine si sunt fericit!
Gandeste-te! Este ziua de maine atat de importanta? Sau momentul acesta e tot ce conteaza?
Ce spui?...

miercuri, 20 mai 2009

Cuvinte....


"Nimeni n-a iubit cum am iubit eu. Nimeni n-a suferit cum am suferit eu. Toti spunem asa. Si toti avem dreptate". (Alexandru Macedonski)
Cu totii am traid deceptiile, dramelele si iubirile noastre. Cu totii am avut momente de cumpana si momente in care am simtit ca cedam din toate punctele de vedere. Si bineinteles, in astfel de momente, oricat de puternici am fi, simtim nevoia sa spunem cuiva oful nostru...
Aici pot sa inceapa necazurile... Pentru ca daca nu alegem persoana potrivita pentru a ne "usura" putin din greutatea pe care o ducem in suflet, suntem predispusi la depresie... Si asta pentru ca avem sanse reale sa ne lovim de acel raspuns: "astea sunt probleme? eee pai stai sa vezi ce am patit eu! [...] eh si uite ca am iesit cu bine... si sunt fericit si nu ma uit in spate"... Dar ceea ce nu spune e faptul ca si el a iesit din marea lui problema facand acel prim pas pe care il facem cu totii, si anume sa sunam pe cineva apropiat noua (sau cel putin asa ne place sa credem) si sa il invitam la o bere pentru a vorbi. In astefel de momente nu suntem patetici!!! Chiar nu! pur si simplu simtim o nevoie fireasca de a vorbi cu cineva si de a ne descarca.
Cel mai frumos lucru l-a facut un foarte bun prieten de al meu, care intr-un moment de slabiciune al meu, a venit la mine, m-a ascultat pana la capat, si apoi mi-a dat o palma (la figurat vorbind) si mi-a zis... "hai la o bere! las ca vedem noi cum te scoatem din asta"... A fost momentul in care mi-am dat seama ca am un prieten de nadejde langa mine si ca nu aveam nevoie de cineva care sa imi spuna "stai putin sa te scutur pe umar, ca in 5 minute se aseaza o scama..."
In momentele de cumpana avem nevoie de o persoana mai puternica cu 5 secunde. Avem nevoie de un prieten! Totul e sa reusim sa il vedem in multimea de pretendenti!
Si sa nu uitam ce a facut pentru noi... pentru ca intr-o zi si noi sa fim,la randul nostru, langa el, si sa ii dam "o palma" de care are atata nevoie...

marți, 19 mai 2009

Portia de ras...


Daca un om rade din tot sufletul, inseamna ca e un om bun. ( F. M. Dostoievski )
Astazi am sa dedic acest articol bunei dispoziti. Sper sa sa va placa mica colectie de bancuri.
***
La psihiatru:
- Povesteşte-mi totul în ordine cronologică. Ce-ai facut prima dată?
- La început am creat cerul şi pămîntul… Pe urmă am început să am necazuri…

***

- Dom’ doctor, să ştiţi că bărbatul meu mă înşeală!
- De unde ştiţi?
- Am patru copii şi nici unul nu seamănă cu mine…

***

Doi pescari între ei:
- Azi dimineaţă am dat cu banu’ să văd dacă mă duc cu nevastă-mea la biserică sau vin la pescuit.
- Şi văd că ţi-a ieşit să vii cu noi la pescuit.
- Da, însă a trebuit să dau de 7 ori.

***

La şcoală, la ora de fizică, îi întreabă profesoara pe elevi de unde vine curentul. Toată lumea rămîne liniştită, numai Bulă cu mîna pe sus. Profesoara îl întreabă:
- Spune, Bulă, ştii de unde vine curentul?
- Da, din cocină.
- Cum aşa, Bulă, din cocină?
- Păi, de fiecare dată cînd ni se ia curentul, tata spune: “Iar ne-au oprit porcii ăia curentul!”

***

În timpul unei dispute, o femeie îi spune soţului ei:
- Am fost nebună cînd m-am măritat cu tine!
- Ştiu, da’, cum eram îndrăgostit la vremea aceea, nu am observat!

(Sper ca acesta mica "sedinta" de ras, va mai relaxat)

luni, 18 mai 2009

Fara cuvinte....


"Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa ne dezamageasca vreodata, probabil o va face". (Octavian Paler)
Hmm... Dezamagirea... Ce gust amar are, si cat de greu trece. Ar fi tare bine si frumos daca am putea sa indepartam acest gust amar cu o apa de gura sau o pastila orbit. Nu?
Dar din pacate nu se poate... Si nici nu este un "remediu" pentru asta... Ce e ciudat, e faptul ca, asa cum spune si Octavia Paler, pana ce si persoanele care nu trebuie sa ne dezamageasca, o fac... De ce?
Oare de ce ne este atat de greu sa spunem adevarul in anumite situatii si preferam sa mintim cu toate ca suntem constienti de faptul ca "minciuna are picioare scurte" si ca in momentul in care adevarul iasa la suprafata o dezamagire dureroasa ne cuprinde toata fiinta si ne darama pe plan moral. De ce este atat de greu sa fim sinceri?
Da, stiu "adevarul poate sa doara", dar nu mai tare ca o dezamagire! (nu vreau sa creada cineva ca eu sunt persoana perfecta si ca eu le stiu pe toate!! nu e deloc asa! pun intrebari care ma macina si dupa anumite experiente am invatat sa nu comit aceasi greseala de 2 ori!).
Problema e ca unele persoane comit aceasi greseala de mai multe ori si cu toate ca stiu ca nu e bine (sau nu), continua sa o faca! Fara sa isi dea seama de faptul ca cineva sufera in urma acelor greseli! Fara sa isi dea seama cat de mult pot sa piarda!
Dar asa cum am mai spus intr-un articol anterior, "e greu sa fim oameni" si preferam sa ne ascundem in "fiinte insensibile"...



miercuri, 13 mai 2009

TU.... Ai auzit?....

"Omul accepta moartea, dar nu si cursul mortii sale; sa mori oricand, dar numai cand iti e dat sa mori nu." (Emil Cioran)
Cat de usor e sa criticam o acctiune (aparent iresponsabila si copilaroasa) a unei persoane cunoscute, sau nu.
Cat de usor judecam pe ceilalti fara a sta macar o clipa sa ne gandim la faptul ca poate cineva care face un gest, o actiune are un motiv foarte bine intemeiat. Fara sa ne gandim la acea vorba din popor care de altfel e foarte adevarata "traiesti o viata alaturi de cineva si nu il cunosti"!
Daca am sta putin si am incerca sa intelegem de ce unii oameni isi infrunta temerile cu totul altfel decat "cei de rand", poate nu am judeca atat de aspru si nu am eticheta atat de usor.
Daca am intreba pe cineva mai apropiat persoanei in cauza ("ce era in sufletul omului?") poate am intelege macar putin si ne-am gandi de doua ori pana sa aducem acuzatii (in unele cazuri chiar grave si neintemeiate).
Daca ne-am analiza pe noi intai poate am privi altfel lucrurie.
Un profesor imi spunea o data "am urcat munti carora nu le-am vazut varful, am trecut peste oceane, dar nu am vazut roua din iarba crescuta in fata casei mele".
Ne numim oameni pentru ca zice lumea ca avem ratiune. Un om cu ratiune nu ar sta putin pe ganduri pana a face o afirmatie gratuita? Nu ar incerca sa vorbeasca cu cel de langa el pentru a incerca macar sa inteleaga DE CE?
Un om cu ratiune nu s-ar gandi la faptul ca ii va veni si lui clipa in care va spune adio pamantului si va vrea si el sa "plece" altfel si nu intr-un mod banal sau chiar absurd?
A-ti incercat macar o data sa va ganditi la cum a-ti vrea sa se "termine"?
Nu vorbesc de sinucidere (nu sunt emo!!) vorbesc de dorinta noastra de a schimba destinul (dar nimeni nu recunoaste) Vorbesc de egoismul nostru (care e atat de cotidian incat n-i se pare normal) Vorbesc de oameni care nu vad reflectia proprie dar sunt siguri ca vad interiorul aproapelui.
Nu e chiar asa. Hai sa luam "oglinda vietii" sa ne uitam bine la noi insine si apoi sa avem curajul sa criticam, sa judecam....
Daca am incerca asta.... ne-am da seama ca e greu sa fii om, nu?...

marți, 12 mai 2009

Visez la un minut....

Exista doua tragedii in viata. Una e sa nu obtii ce visezi, cealalta e sa obtii. (George Bernard Shaw)...
Vis, dorinta, ambitie.... Nu avem multe... sau cel putin unii dintre noi nu... Intr-un articol anterior scriam despre viata pe care o traim pentru cei din jurul nostru. (nu va speriati! inca cred ca e bine!). Dar trebuie sa recunoastem ca macar o data in viata suntem egoisti (cu toate ca m-i se pare un termen dur... nu am gasit altul) si vrem ceva doar pentru noi! Acel ceva ne poate schimba sau chiar curma viata. Suntem constieinti de faptul ca o sa fim catalogati drept sinucigasi, lasi, sau chiar nebuni! Dar asta nu conteaza! E un vis care trebuie sa devina realitate! Momentul realizarii acelui vis e momentul de glorie, de libertate, momentul in care nimic nu mai conteaza, momentul tau!
Unele vise pot fi extreme si starea persoanei, care are acel vis, nu poate indeplini condiile! Dar e tot ce mai vrea de la viata si isi asuma orice risc! E constient de faptul ca nu se va termina bine! Dar o data in viata e egoist si merge pana la capat!
Acea persoana nu trebuie judecata si nici catalogata drept "las, sinucigas etc. etc."
Eu cred ca trebuie admirata pentru vointa pe care o are si pentru faptul ca nu sta sa isi planga de mila zilnic asteptand ca totul sa se termine fara ca el sa fi facut ceva doar pentru el! Cere mult? Are pretentii prea mari?
Gandeste-te pentru o secunda la definitia cuvantului "libertate" si poate ai sa intelegi ce se intampla in sufletul unei persoane care isi va duce visul la capat cu orice pret si isi va asuma orice risc... Iar daca acea persoana va sfarsi tragic e bine sa va amintiti de ea cu admiratie, si respect pentru puterea si vointa lui. Respect pentru un minut de libertate......

luni, 11 mai 2009

Tu...Ce crezi?...

Doar viata pe care o traim pentru altii este o viata ce merita sa fie traita. ( Albert Einstein).

Ce credeti? E adevarat?
Eu personal cred ca da. De ce cred eu asta?
Pai hai sa luam doua persoane cu varste... sa zicem de 50 de ani... cu probleme de sanatate si pe ultima suta de metri.
Una din ele, a trait pentru altii, s-a ignorat pe sine si a ajutat pe cine a putut si cat a putut. Ce credeti ca veti vedea pe fata lui? Eu zic ca se va observa o lumina angelica si un zambet la fel de agelic. Si asta pentru ca acel om stie ca a lasat ceva in urma, stie ca amintirea lui va ramane vie in memoria multor oameni. El va muri impacat, stiind ca nu a facut nici un rau intentionat. Parca si acum imi amintesc de o persoana care mi-a fost ca o mama, si care s-a stins mult prea repede. Imi amintesc si acum cum zambea in sicriu si cat de luminata era.
Si acum sa o luam pe cea de a doua persoana, cea care a trait doar pentru ea, intr-un egoism crunt. Ce credeti ca veti vedea pe fata acestui om? Multa incruntare, rautate, egoism si neacceptarea faptului ca viata lui e gata. Chiar si pe patul de moarte, nu va accepta infrangerea in "lupta cu viata". Si din pacate nici in ultima clipa din viata sa nu isi va da seama cat de mult a gresit.

Dupa cele prezentate mai sus nu cred ca mai e nevoie sa spun (ma rog.... sa scriu) nimic.

Totusi as adauga urmatorul lucru... Oricat de rau iti merge, in momentul in care ajuti pe cineva, chiar si pe un necunscut, cu cel mai marunt posibil, si vezi cat de mult conteaza pentru el, este imposbil sa nu zambesti si sa simti ca poti merge mai departe... Nu pentru tine! Ci pentru cei din jurul tau! Pentru tine sigur merg cei din jurul tau mai departe!....


vineri, 1 mai 2009

Am bastonul meu, si ma mandresc cu el, etc etc

(foto, Monitorul de Suceava.)
"Ba mucosule... io` sunt politist!!! da? Sa nu uitam cine e sefu`!! Da? Ca tu... mie, nu ai ce sa imi faci"
Recunoaste-ti personajul?
Logic... e vorba de toti "politistii" (am auzit ca sunt cam doi politisti in fiecare oras... restul sunt militieni) pe care ii vedem mergand pe strada. Si deh... nu era deajuns ca erau politisti pe strazi... A aparut si politia comunitara!
Zilele trecute a aparut in pressa locala (Suceava) o stire putin iesita din tipar. Un cetatean al municipiului Suceava a filmat cu telefonul mobil un spectacol de exceptie. Protagonistii au fost: "marele!, Puternicul!, exceptionalul! politist comunitar, si o cersetoare impertinenta!
Din cate se vede cersetoarea incerca sa starneasca mila trecatorilor. Militianul, ah ma scuzati, politistul, in drum spre serviuciu, repet!!! IN DRUM SPRE SERVICIU, (inca nu era in timpul programului), o vede pe amarata din imagine si isi propune sa faca si el ceva productiv pe acea zi (30 aprilie 2009) Dupa ce o ia putin la intrebari, o taraste realmente pe jos si ii mai si aplica 2 bastoane pentru a nu uita cine e sefu si toate astea pentru ca femeia refuza sa isi paraseasca "locul de munca". Pai dom` politist, ce te asteptai? Sa iti sara in gat, sa te pupe si sa iti multumeasca ca i-ai aratat "drumul spre adevar"?
In urma stirilor aparute seful politiei comunitare declara ca a fost un exces de zel si ca vinovatul va fi mustrat verbal. Vai saracul politist! M-i se rupe sufletul cand stiu ca a fost mustrat. Ma intreb daca mai are liniste noaptea!
La un punct ma intrebam pe ce criterii se angajeaza cineva la politia comunitara.
Inca aveam la un moment dar un scenariu in cap

"sefu - mda... cate clase aveti absolvite?

intervievatul - pai am termninat facultatea de X si am master in Y si pana imi gasesc ceva de lucru din domeniul meu, as vrea sa imi castig painea cu ajutorul domneavoastra.

sefu - ne pare rau dar nu mai avem locuri disponibile pentru dumneavoasta

sefu - urmatorul

sefu - mda.. ce scoala a-ti absolvit?

intervievatul - pai clasa a patra... ca nu mi-a placut scoala

sefu - foarte bine, cum stati cu nervii?

intervievatu - pai... stiti... nu prea pot sa ma stapanesc... si daca cineva imi comenteaza... il bat!

sefu - felicitari! de maine veniti la munca. vei primi un costum si un baston. Bastonul e legea!"

Ok... nu zic! Intradevar cersetorii sunt o pacoste! Dar aici ma refer la cersetorii aia care trag de tine pe strada, care te agreseaza verbal si in unele cazuri chiar si fizic!
Oare daca al nostru politist ajungea la birou, mai lua un coleg cu el, mergeau in centru si luau cersetoarea de cate un brat, o urcau intr-un autobuz si o trimiteau acasa, nu era mai bine? fara scandal fara "exces de zel" (cu toate ca mie imi suna a neinstructie). Mna... parerea mea...