A sosit ziua în care se trezește patriotismul în fiecare român. 1 decembrie, ziua în care nu ne mai înjurâm țara, singura zi din an în care nu mai auzim expresii de genul „N-ai ce face în țara asta de căcat, mă duc în Italia să fac și eu un ban (euro)”. A sosit ziua patrioților de ocazie. Ziua în care politicienii caută pe google discursuri pompoase doar pentru a demonstra că nu sunt în stare nici să citească. Ziua în care „trăim românește” și ne călcăm în piciore pentru o porție de fasole cu ciolan (mâncare tradițional românească, nu?) Este totuși o zi în care profesorii își amintesc să le predea minților fragede cine au fost făuritorii marii uniri, asta doar pentru ca a doua zi să se întoarcă la o programă școlară absurdă modificată de fiecare ministru numit în funcție, pe merit! Este ziua în care ne comemorăm eroii căzuți pe câmpurile de luptă însă uităm că ei au murit pentru ca noi să fim liberi. Am devenit inamicii propriei patrii. Smulgem cu dinții unii din alții pentru a demonstra că ne iubim. În an centenar încă nu am văzut nici o acțiune a guvernului sau a oricărei primării care să marcheze cu adevărat 100 de ani de la marea unire. Nu am reușit decât să ne dezbinăm și să fim indiferenți unii față de alții. Ne luăm mântuirea cu forța atunci când „evlavioși” participăm la o sfințire de Biserică. A sosit ziua în care ne iubim țara si ne spunem un fals „La mulți ani” pentru ca pe data de 2 decembrie să ne înjurăm din nou. Ne mai amintim de Crăciun șă fim mai buni și asta datorită unui îndemn dintr-o reclamă la o bere. Am reușit ce nu a reușit nici un popor din lumea asta. Am reușit să călcăm peste cadavre pentru a ne dezbina. Să ne trecem eroii în planul doi și să idolatrizăm corupția. Am ajuns patrioți de ocazie...
