Fara cuvinte....

"Pe masura ce crestem descoperim ca pana si persoana care nu trebuia sa ne dezamageasca vreodata, probabil o va face". (Octavian Paler)

Hmm... Dezamagirea... Ce gust amar are, si cat de greu trece. Ar fi tare bine si frumos daca am putea sa indepartam acest gust amar cu o apa de gura sau o pastila orbit. Nu?

Dar din pacate nu se poate... Si nici nu este un "remediu" pentru asta... Ce e ciudat, e faptul ca, asa cum spune si Octavia Paler, pana ce si persoanele care nu trebuie sa ne dezamageasca, o fac... De ce?

Oare de ce ne este atat de greu sa spunem adevarul in anumite situatii si preferam sa mintim cu toate ca suntem constienti de faptul ca "minciuna are picioare scurte" si ca in momentul in care adevarul iasa la suprafata o dezamagire dureroasa ne cuprinde toata fiinta si ne darama pe plan moral. De ce este atat de greu sa fim sinceri?

Da, stiu "adevarul poate sa doara", dar nu mai tare ca o dezamagire! (nu vreau sa creada cineva ca eu sunt persoana perfecta si ca eu le stiu pe toate!! nu e deloc asa! pun intrebari care ma macina si dupa anumite experiente am invatat sa nu comit aceasi greseala de 2 ori!).

Problema e ca unele persoane comit aceasi greseala de mai multe ori si cu toate ca stiu ca nu e bine (sau nu), continua sa o faca! Fara sa isi dea seama de faptul ca cineva sufera in urma acelor greseli! Fara sa isi dea seama cat de mult pot sa piarda!

Dar asa cum am mai spus intr-un articol anterior, "e greu sa fim oameni" si preferam sa ne ascundem in "fiinte insensibile"...