luni, 8 iunie 2009

Alerg...


Alergam, alergam, fara o tinta anume. Stim doar ca aleram. Fara sa stim unde ajungem, fara sa ne gandim de ce!

Fara sa ne dam seama ca vom ajunge cu totii in acelasi loc! Am uitat sa ne mai bucuram de lucrurile mici din viata noastra dar care ne fac atat de fericiti! Am uitat sa ne mai oprim pentru a ne uita in jur si a spune "cat de bogat sunt cu toate ca nu am un leu in buzunar". O oboseala crancena ne sfasie dar nu ne oprim. Am uitat ca suntem oameni! Am uitat sa zambim! In viteza noastra mai surprindem cate un chip care... la fel ca al nostru e schimonosit de durere si oboseala. Un chip trist dar care alearga. Spre... nimic.
STOP!
Vreau sa ma opresc! Sa ma plimb prin ploaie... sa rad, sa plang, sa iubesc, sa fiu iubit!
Tu nu?

3 comentarii:

  1. da! si eu as vrea! sa ma plimb prin ploaie, sa iubesc, sa fiu iubita...cam putini sunt cei care traiesc clipa si observa frumusetea din jurul lor!

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu.. nu as vrea sa ma opresc.
    As vrea sa merg in pas domol, sa am timp sa ma bucur de privelistea si drumul pe care il parcurg. Sa prind mana cuiva intr-a mea, mergand amandoi pe aceeasi cale. Sa rad, sa zambesc, sa ajut, sa ma bucur de soare, de zambetul primit in dar fara a cere nimic in schimb.
    Pentru ca de cele mai multe ori nu conteaza destinatia ... ci drumul pana acolo :))

    Iubeste.Sa fii iubit.

    RăspundețiȘtergere
  3. De iubit, iubesc, dar in ritm alert; iubita - sunt, tot in ritm alert! Nu stiu sa ma opresc, dar vreau sa merg agale si sa observ florile, copiii care se joaca, ploaia incercand sa o prind pe limba... multe, multe, multe alte chestii marunte care trebuie sa dea farmec vietii noastre.
    Poop.

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget