joi, 5 noiembrie 2009

Fara titlu...


din intuneric se strecoara
o urma de indoiala
si penru prima oara
o privesc cu sfiala
*
cine este, de unde vine?
de ce a aparut acum?
ce vrea de la mine?
ce ar trebui sa spun?
*
poate ca nimic
asa ca am sa tac
si-am sa ma prefac
ca sunt mare cand sunt mic...

.... Daca e cineva care se intreaba de ce am renuntat sa mai scriu ceva vesel.. raspunsul meu e spimplu... nu e genul meu...

13 comentarii:

  1. scrii de obicei exact ce simti...dragut, ca de obicei:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu te cunosc pt. ca sa-mi pot pune intrebari cu referinta la "genul tau", dar, avand eu parerea ca afland mai multe despre altii, pot afla mai multe despre mine, insist in a-ti scrie. Deci: de ce e asa de "sinistra" poezia? Tu esti tanar, nu cred ca ai putut acumula, pana la varsta ta, atata durere in suflet incat sa taci si sa te prefaci...ca ce? ca esti mare in durere? ...gandeste-te la cate te vor mai fi asteptand pana la capat, sau ca esti mic in fericire? ...gandeste-te ca o secunda de fericire ne poate ocupa viata. Sunt, cred eu, prea importante sentimentele noastre ca sa ne putem juca cu ele, prefacandu-ne ca ni le mascam. Ne mascam pe noi mascandu-ne sentimentele, iar viata nu e un bal mascat decat pt. aceia care vor poarte masca. Asa ca: "jos masca!" lucian. Cred ca m-ai inteles...

    RăspundețiȘtergere
  3. @anonim... ai inceput foarte bine... nu ma cunosti... da ai dreptate... sunt tanar... am 22 de ani... dar cat am trait in acesti ani numai eu stiu... cu referire la "ma prefac ca sunt mare cand sunt mic" e vb de lumea in care traim... cu totii suntem mici si niciodata nu ne vedem intre noi... traim intr-o societate bolnava!.. sau poate eu sunt bolnav si societatea e sanatoasa... hmm... cine stie...
    PS: imi place enorm de mult ca vrei sa te cunosti pe tine prin altii!! sunt putini care mai fac asta

    RăspundețiȘtergere
  4. Sunt de acord cu Albinuta .. tot timpul scrii ceea ce simti. Frumos.

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma gandesc eu ca ar fi bine, pt. rodnicia dialogului nostru, sa incep sa ma prezint, incat cu timpul sa ma transform din C. Anonim intr-un prieten. De acord? Deci: am 29 ani, sunt casatorit si sunt fff. fericit in aceasta casatorie, atat de fericit incat uneori simt nevoia sa "dau si altora". Un demers greu, desigur, dar nu imposibil. Dar simt si nevoia de a-mi intregi fericirea prin experientele altora, chiar daca sunt experiente dureroase, si din acelea, cine vrea, poate invata. Iata deci "explicatia prezentei" mele pe blogul tau si a dialogului pe care incerc sa-l incropesc cu tine. Nu am inteles niciodata tristetile celor tineri, nu ti le inteleg nici pe ale tale. Adica, tineretea e ea insasi un izvor de bucurii si un remediu al tristetii, indiferent, zic eu, de surprizele pe care ni le poate rezerva viata. Spunea cineva: "Cand privim abisul si abisul ne priveste pe noi." ... sau, intr-o traducere mai libera "cand chemam abisul si abisul ne cheama pe noi". Iata deci un prim "secret" al fericirii, mai ales cand suntem tineri: sa nu privim spre abis, sa privim spre imensul senin de deasupra noastra. Lucru pe care, te indemn si pe tine sa-l faci, indiferent la tristetile vietii. Sa nu-mi spui ca nu poti, eu stiu ca poti pt. ca esti tanar. Iarta-ma daca, poate, sunt prea indraznet, pt. mine a devenit o bucurie dialogul acesta cu tine, sper sa fii de acord sa-l continuam. Mult spor la toate !!!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ C Anonim.... nu stiu daca ma exprim corect... dat fiind faptul ca ma simt destul de rau in ultimele zile, creierul meu a intrat in greva generala... oricum am sa ma chinui sa mentin acest dialog placut. asa cum am mai spuus... da sunt tanar... vorba aia nu am decat 22 de ani... pentru a intelege tristetea celor tineri trebuie sa ii cunoesti si trebuie sa stii macar 10% din trecutul lor... da... ai dreptate! tineretea este prin definitie un izvor de tinerete! aici nu te contrazic... dar sunt cazuri in care tineretea este smulsa "din brate;e copilului" si el este aruncat in lupta cu viata! ce e drept principiul meu de viata merge pe ideea "nu exista nu pot.." sau daca imi permiti sa imprumut o expresie engleza "make`it hapen"... nu sunt o persoana trista... in general sunt foarte realist si "aluatul" din care sunt facut contine si o picatura de optimism....
    PS: o bucurie este si pentru mine acest dialog!

    RăspundețiȘtergere
  7. Chiar nu te inteleg, Lucian; zici "creierul meu a intrat in greva generala"..dar ce poate insemna asta? Adica, ne conduce creierul pe noi sau noi pe el? Sau vrei tu sa faci greva "cu creierul"? Nu cred ca o sa poti! Ce vreau sa spun e ca nu creierul ne conduce pe noi, daca ar fi asa noi oamenii am fi doar niste animale avand niste instincte, ceea ce nu e adevarat! suntem ganditori, chiar daca fragili ca o trestie, dar ganditori, deci puternici in fragilitatea noastra. Asta inseamna ca noi ne conducem creierul, si lucrul acesta se intampla chiar si atunci cand noi nu stim ca e asa. Bine, inteleg, dincolo de puterea gandurilor noastre avem un suflet, si ma gandesc ca asta poate fi cauza "grevei" tale, dar in nicio imprejurare nu trebuie sa ne lasam sufletul prada unor ganduri rele, ca atunci chiar s-a sfarsit.... adica, oricat de tristi am fi sufleteste, ne putem mangaia tristetea cu frumusetea gandurilor noastre. Am dreptate? Vreau sa te intreb ceva, daca vrei te rog raspunde-mi: tu crezi ca nu esti "o persoana trista" pt. ca esti tu chiar asa? sau pt. ca ai vrea sa fii asa...?

    RăspundețiȘtergere
  8. @ anonim... in momentul in care am zis (ma rog... am scris) ca creerul meu e in greva generala... ma referam la fapptul ca ma simt foarte rau si nu prea pot sa gandesc... am facut o gripa destul de urata si in combinatie cu alte tampenii nu sunt sigur daca pot sa duc o discutie rationala... nu stiu de ce dar pana acum nu m-am lasat condus de minte.. ci de instinct... si pana acum am dat gres doar de 2 ori...
    C Anonim... nu sunt o persoana trista... sunt realist. nu am pe chip o expresie trista! Chipul imi este de obicei luminat de un zambet permanent!... Am sa te rog sa nu iei tristetea din versuri si sa o transpui pe fata mea... chiar in momentul in care sscriu aceste randuri zambesc... si nu fara motiv... motiv exista de fieare data! De exemplu acum zambesc pentru ca mi-a iesit cafeaua foarte buna.. :)

    RăspundețiȘtergere
  9. OK! Acum zambesti pt. ca ti-a iesit cafeaua f. buna, si bine faci, dar totusi... cat valoreaza zambetul tau? Nu in bani, bineinteles, ci in efect asupra sufletului tau, deci si asupra asupra acelor fiinte pe care le iubesti si te iubesc. Intelegi, Lucian? E f. fain zambetul tau, dar eu cred ca e prea "marunt", totusi, pt. a te multumi doar cu el; eu nu m-as multumi. Eu vreau ca zambetul meu sa produca alte zambete, pt. ca apoi sa pot zambi din ce in ce mai spornic. Azi ti-a iesit cafeaua buna, si zambesti ... dar daca maine iti va iesi rea? Zambesti la amintirea celei de azi? Poate! Dar e prea putin...
    Acuma: zici ca tristetea din versurile tale nu e tristetea din sufletul tau. Te cred, pt. ca tu stii cel mai bine. Numai ca eu m-am gandit ... Citeste ce scriu mai sus 'Albinuta" si 'AnreeEA', m-am lasat influentat de ele? Tu ma(ne) poti lamuri. Iar acum nu-mi ramane decat sa astept niste versuri scrise 'din sufletul tau'...

    RăspundețiȘtergere
  10. Anonim... stii cand zambetul meu are cea mai mare valoare? atunci cand altcineva zambeste datorita mie... in acel moment zambesc cu toata fiinta! un profesor imi spunea ca ai voie sa te uiti de sus la aproapele tau doar cand te apleci sa ii intinzi o mana de ajutor... si sincer mare dreptatea avea... u stii ce inseamna sa starnesti un zambet pe un chip trist? sa vezi cum datorira tie cineva prinde incredere in sine si merge mai departe? daca ai experimentat asta, inseamna ca stii ce simt eu in acele momente...
    PS: momentan sunt destul de ocupat la birou si nu prea am timp sa scriu dat fiind faptul ca termin tarziu serviciul... dar iti promit atat tie cat si tuturor celor care imi viziteaza blogul si isi arunca ochii peste ce scriu, ca urmatoarele versuri care am sa le scriu vor veni direct din sufletul meu...

    RăspundețiȘtergere
  11. Promisiunea pe care ne-o faci nu inseamna ca versurile scrise pana acum nu "ti-au venit direct din suflet..." oricum, te steptam cu nerabdare.
    Referitor la faptul ca ar trebui sa fim cel mai fericiti atunci cand daruim altora fericire, sigur ca sunt de acord cu tine (apropos - tu acum esti fericit asa?) a darui, in general, trebuie sa insemne mai mult decat a primi, si cu atat mai evident cand vorbim de fericirile noastre. Da, fericirea e un sentiment altruist, numai asa devine implinita. Dar simtirea este a noastra proprie, adica pt. a fi traita in adevarul ei, trebuie sa fim enorm de egoisti, numai asa fericirea noastra, pe care suntem fericiti sa o daruim celor de langa noi, ii poate face si pe ei fericiti. Eu cred, deci, ca in aceeasi masura, fericirea trebuie sa fie egoista si altruista, adica - intreaga. Am recitit atent versurile tale, si indraznesc sa te intreb, Lucian, daca vrei sa daruiesti fericire, adica daca vrei sa fii fericit, de ce esti asa de nefericit?

    RăspundețiȘtergere
  12. Tu in primul rand trebuie sa te gandesti la tine, sa zambesti pentru ca asa simti tu, sa zambesti pentru ca te simti bine, sa zambesti pentru ca .. stii tu ce`am vb`it noi.
    Lasa ca`i faci pe altii sa zambeasca , da, te pricepi la asta .. stii sa faci oamenii sa se simta mai bine, stii sa faci oamenii sa zambeasca, eu cred ca stiu cel mai bine asta.
    Dar a cam venit timpul sa te gandesti doar la tine. Astept versurile alea scrise din suflet !

    Pup u :* :)

    RăspundețiȘtergere
  13. eu una apreciez mai mult stilul asta mai puțin vesel... nu e din cauza ca as fi vreo adolescenta cu probleme emoționale sau care sta toata ziua și se gândește la tot felu de lucruri sadice, nici vorba. îmi place sa fac oamenii sa rada și sa se simtă bine, de alt fel nici nu suport sa îmi vad prietenii afișând fete triste, dar când sunt singura și vreau sa citesc ceva sau...prefer ceva mai trist...ma face sa vad lucrurile mai altfel.

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget