luni, 16 noiembrie 2009

puzzle


in lupta mea cu moartea
am inceput sa pierd
as putea sa-mi joc cartea
dar n-are rost... nu cred...
*
oricum, zambesc fericit
stiind ca am reusit
sa rezolv un puzzle incalcit
ce am facut?.. nu va zic!...

*
va las pe voi sa aflati
ce reguli are jocul
nu e greu, doar incercati
si-o sa va prinda focul....
O mica sugestie.... Pe toata durata acestui joc ce poartea numele de viata, zambiti din toata inima si totul va fi cu mult mai usor...

12 comentarii:

  1. ...iti trimit un zambet din inima...chiar daca speram sa aud de la tine ca vei continua sa lupti si sa nu pierzi jocul...sa lupti pana la ultima carte si nu de unul singur...dar ai decis...chiar daca "ai putea sa iti joci cartea"...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da, intr-adevar, nu te cunosc, Lucian. E dur ce scrii tu aici, iar unii, prieteni banuiesc, se cam mira ca ai renuntat ... la ce? La lupta cu moartea, zici tu, dar sa-ti spun ceva Lucian, trebuie sa ne luptam cu viata ca sa invingem moartea. Despre viata tu zici ca e un joc ... un puzzle? iar eu iti spun ca nu e aproape deloc asa, caci daca ar fi, ce simplu ar fi...!? "O lupta-i viata..." zice cineva, si lupta inseamna mult mai mult decat un simplu joc, fie si de puzzle. Fiecare avem datoria - sfanta, i-as spune eu- sa ne luptam cu viata pt. a putea invinge in fiecare clipa asediile mortii, lupta care este, pt. fiecare dintre noi, "o chestie" fff. personala: pt. unii inseamna lupta cu mizeria, pt. altii lupta cu bogatia, pt. unii lupta cu iubirea, pt. altii lupta cu ura, pt. unii lupta cu boala, pt. altii lupta cu sanatatea. Cine nu lupta nu poate emite pretentia de a castiga, si nici nu are dreptul de a se plange ca nu a castigat. Poate e prea "deplasata" pt. niste tineri ca tine (noi?) discutia asta, dar eu cred ca nu e, e bine ca macar un minut pe zi sa ne readucem aminte ca "...o lupta-i viata!", si deci sa ne luptam!!! Multa fericire iti doresc !!!

    RăspundețiȘtergere
  3. @ anonim... viata nu e o lupta! viata e frumoasa, iar in momentul in care ai facut cam tot ce aveai de facut si te simti implinit, "game over" .. si eu chiar ma simt implinit! eu chiar zambesc cand ma uit peste umar! nu regret nimic din ce a s-a intamplat in trecutul meu... de fapt mint... un singur lucru regret, dar asta e ceva ce va trebui sa iti spun intr-un mod mai privat... si nu atat de public cum blogul, si totodata nu regret nimic din ce am fact... in urma cu ceva timp medicii mi-au dat o veste nu tocmai placuta... dar nu am stat sa imi plang de mila... am facut tot ce mi-am dorit si as pute-a spune ca am trisat putin in lupta mea... eu nu m-am luptat cu viata! viata imi e cel mai bun prieten si asta pentru ca am invatat ca daca vrei sa invingi un dusma ti-l faci prieten!! iar discutia noastra nu mi se pare deloc deplasat! ba chiar sunt incantat ca pot vb cu tine! da.. toti ne luptam cu ceva pe parcursul vietii... depinde de fiecare! mie mi-a fost dat sa ma lupt cu ceva mai puternic ca mine... dar am mers pe ideea ca regulile le facem noi!
    ah... si in legatura cu viata ca un puzzle... e cred ca e un puzzle! si e frumos si incitant pentru ca la nastere ne sunt date un numar de "piese" si restul le facem noi!... de aici depinde de fiecare cum le face si ce vrea de la viata!... parerea mea...

    RăspundețiȘtergere
  4. Stai putin, Lucian....inseamna ca tu...?...boala?... viata?...moarte? Aproape ca-mi vine sa-ti propun sa schimbam subiectul, dar daca e asa (de fapt cine poate chiar stii? pt. unii, uneori moartea e piesa de puzzle care lipseste vietii) deci, daca e asa imi dau seama cat de important devine subiectul pt. tine, o importanta pe care eu (din fericire sau din pacate?) nu o "deslusesc" cu adevarat. Dar asa, ca Anonim neutru ce sunt, un sfat ti-as putea da (macar ca, necunoscandu-ti deloc "povestea", s-ar putea sa fie riscant) si anume, sa-ti faci mare cat o zi fiecare secunda a vietii. Stiu ca e usor de zis, dar mai stiu ca se poate. Am cunoscut candva, nu demult, un baiat cam in situatia ta, si el asa a facut, si-a transformat secundele in zile, si a trait intens...o viata in 26 de ani. De ex. s-a indragostit de o femeie casatorita, cu un copil, s-au indragostit amandoi nebuneste unul de altul, iar el nu a ezitat sa o ia langa el, macar ca ...ma rog, povestea e mai lunga, dar el asa a facut, si "a pleacat" cu zambetul pe buze. De atunci eu sunt convins ca apropierea mortii da o alta valoare vietii. Daca vrei putem continua discutia, atata cat o putem face aici-in public-, randurile tale m-au bulversat, dar ma bucur ca putem vorbi, si ma bucur ca te bucuri si tu.

    RăspundețiȘtergere
  5. Anoim... eu asta fac!... nu imi plang de mila imi traiesc fiecare clipa si o valorific! Si sincer pentru mine e un subiect plictisitor... adik nah... pana la urma tot se intampla asa ca prefer sa nu vorbesc despre... sunt atat de multe lucruri frumoase despre care se poate vorbi!.. de ce sa il alegem pe cel umbrit? ce zici?

    RăspundețiȘtergere
  6. Ai dreptate Lucian, hai sa vorbim despre lucruri frumoase. Oare cu ce sa incepem? Ce zici "despre iubire"...? E frumoasa, nu? ... chiar si atunci cand e urata. Idealul este desigur iubirea cristica, unii - poate cei mai multi - spun ca noi nu ne putem nici macar apropia de ea, dar eu spun ca da, ne putem apropia, si cu cat suntem mai aproape cu atat e mai frumoasa. Iubirea, daca nu cuprinde in ea doza necesara de sacrificiu, nu mai e iubire. Stiu ca subiectul e vast, dar cred ca, in esenta, imi dai dreptate. Astept parerea ta...
    PS - observ, oarecum mirat, ca de cand am intrat "pe fir" am devenit un fel de intrerupator intre tine si cei(cele) care iti scriau aici. Daca e asa (!?) ma retrag oricand, devenind din Anonim un anonim oarecare ..............

    RăspundețiȘtergere
  7. Da anonim... iubirea e singurul lucru care ne face sa zburam in locuri atat de fryumoase incat nici macar nu ne puteam imagina ca exista. Si cu siguranta ne putem apropia de ea! Doar ca multi atunci cand o gasesc ii dau cu piciorul si apoi o cauta o viata intreaga... un profesor imi spunea ca "iubirea e ca o minge de fotbal, cand o ai ii dai cu piciorul, iar cand nu o ai fugi dupa ea..." si asta cam asa e... si da... iubirea trebuie sa cuprinda si o doza necesara de sacrificiu... daca imi permiti sa citez un prieten... "a iubi e doar un mod frumos prin care 2 persoane spun ca plutesc"... iar in dragoste daca nu ar fi si mici certuri si discutii in contradictoriu ar deveni monoton... si asta ar distruge tot... la urma urmei ce e mai dulce ca sarutul de impacare?

    nu C Anonim! nu vreau sa devii un anonim oarecare... si pe aceasra cale as vrea sa ii invit pe toti cei care vor sa participe la dialog, sa o faca fara nici o retinere! pentru ca asta nu e o discutie privata intre noi doi...

    RăspundețiȘtergere
  8. Lucian daca tot i-ai invitat si pe ceilalti sa participe la discutia voastra ,fara nici o retinere o sa te intreb si eu ceva :tu nu ai dat niciodata cu piciorul iubirii?si daca da ?de ce ?iti place doar sa alergi dupa ea,si cand o ai sa cauti alta ?

    RăspundețiȘtergere
  9. @ crysy2008 am facut asta o singura data. si nu pentru ca imi place sa alerg dupa alta, ci pentru ca am considerat ca asa e cel mai bine. si inca cred asta! nu am facut niciodata un rau cu intentie!

    RăspundețiȘtergere
  10. @lucian cel mai bine pt cine?nu cred ca pt tine ,si in privinta ei ,cred ca ea ar trebui sa hotarasca ce e mai bine pt ea ,parerea mea

    RăspundețiȘtergere
  11. @lucian "dragostea e doar un cuvant care inseamna...nimic e doar un mod pretios de a spune ca doi oameni vor sa pluteasca" asa ziceam candva dar din pacate am cunoscut si cum e cand unul din ei renunta si te lasa sa cazi...doare...stiu mi sa mai zis "asa e mai bine" sau" ai sa treci peste asta si ai sa vezi ca totul o sa fie bine" ce e bine in toate astea?

    RăspundețiȘtergere
  12. ce ar fi sa iti traiesti cateva ckipe stii u unde :-*....si sa le valorifici...miss u frate mare

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget