joi, 12 iulie 2012

So what i exist

Indiferența e ce mă ucide
A ta, a Lui, a tuturor
Dar mă prefac că îmi este bine
Zâmbesc, mimez fericire
*
Ce simplă-i nepăsarea
Ce greu e să iubești
Ce retorică-i întrebarea
”De ce nu îndrăznești?”
*
Dar ce mai contează acum?
N-are rost să vă schimbați
Doar sunt pe-un sfarșit de drum
Iar după ce plec, atât de ușor...
                       O să mă uitați

4 comentarii:

  1. Indiferenta doare...si da, ucide lent...
    Mi`au ajuns la inima aceste versuri! felicitari:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Eu cred ca poezia e terapie in adevaratul sens al cuvantului. E bine sa aiba un substrat pozitiv. Ii ajuta pe cititori si implicit pe scriitor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Stiu ca esti poet, dar e bine sa accepti si interviurile. Vei gasi unul pe a mea pag.

    RăspundețiȘtergere

National Geographic POD