joi, 21 iunie 2012

Paradox III

Mă urăşti, mă renegi dar mă iubeşti
Mă respingi, mă alungi, mă vrei aproape
Vrei să pleci fără să mă părăseşti
Singură vrei să fii, dar visezi...
Că te strang în braţe
*
Îmi spui că pleci, mă iei de mână
Te îndepărtezi şi mă săruţi
Plecând te apropii de mine
Te iau în braţe şi...
Adormim tăcuţi...
*
Mă părăseşti, te urci în tren
Trenul ce se întoarce la mine
Dragostea noastră e un refren
Paradoxal, dar ne aparţine



2 comentarii:

  1. Iubirea descrisa de tine e una devoratoare , de care vrei sa scapi, dar fara care nu poti respira, in care te pierzi doar pentru a te regasii...ca dependenta de un drog...atat de nociv ,dar atat de necesar...

    RăspundețiȘtergere
  2. Sentimente exprimate placut! Foarte frumos...! :)

    RăspundețiȘtergere

A apărut o eroare în acest obiect gadget