
urc din nou in trenul negru
trenul ce ma duce departe
departe de trecutul sobru
trecut ce-i scris intr-o carte
*
porneste trenul negru
spre-o destinatie nestiuta
imi lasi o amintire sobra
amintire in care ai fost a mea
pentru o clipa
*
acum ea sta in fata mea
pe furis ma priveste
imi tresalta inima
atunci cand imi zambeste
*
ne-am intalnit pe peron
eram noi si o zi mai buna
acum stam intr-un vagon
mergand spre-o lume nebuna
*
ajunsi la capat de drum
o privesc schitand un zambet
acum sper la ceva mai bun
ceva fara durere si planset
*
ma ia de mana si-mi zambeste
pornim incet spre nestiut
pentr-o clipa ma opreste
ma saruta incet, placut
*
nimic nu ma mai opreste
stiind ca ea-i cu mine
ma priveste si-mi zambeste
ma saruta,.... ma iubeste
Imi place poezia, ca tot ceea ce scrii tu. Si vad mai mult optimism in poezia asta fata de restul. Asa te vreau, optimist ca viata e frumoasa !
RăspundețiȘtergere