marți, 11 mai 2010

inceput


urc din nou in trenul negru
trenul ce ma duce departe
departe de trecutul sobru
trecut ce-i scris intr-o carte
*
porneste trenul negru
spre-o destinatie nestiuta
imi lasi o amintire sobra
amintire in care ai fost a mea
pentru o clipa
*
acum ea sta in fata mea
pe furis ma priveste
imi tresalta inima
atunci cand imi zambeste
*
ne-am intalnit pe peron
eram noi si o zi mai buna
acum stam intr-un vagon
mergand spre-o lume nebuna
*
ajunsi la capat de drum
o privesc schitand un zambet
acum sper la ceva mai bun
ceva fara durere si planset
*
ma ia de mana si-mi zambeste
pornim incet spre nestiut
pentr-o clipa ma opreste
ma saruta incet, placut
*
nimic nu ma mai opreste
stiind ca ea-i cu mine
ma priveste si-mi zambeste
ma saruta,.... ma iubeste

Un comentariu:

  1. Imi place poezia, ca tot ceea ce scrii tu. Si vad mai mult optimism in poezia asta fata de restul. Asa te vreau, optimist ca viata e frumoasa !

    RăspundețiȘtergere