Normalitate

Rănește-mi sufletul și pleacă
zâmbește-i cu ironie
aruncă-l si lasă-l să zacă
Sfărfmat, în cioburi de ne nebunie
*
Privește-mă în ochi și spune
Că ce iubeai acum urăști!
Aruncă-mă într-o tristă amintire!
Știu... e greu să iubești ceea ce urăști
*
Lasă-mă singur în haosul nostru
pleacă și lasă-mi sufletul pustiu
Altfel nu se poate - tu înger eu terestru,
albastrul cerului ar fi devenit cenusiu
*
Culege-mi dragostea și-arunc-o la gunoi
Ridică-mi sufletul și agață-l în trecut
Lasă-mi cioburile de nebunie în noroi
Uită, și lasă-mă să mă sting tăcut
*
Fii crudă precum restul lumii
minte-mă si spune-mi că e normal
Spune-mi că sentimentele sunt iluzii,
că tot ceea ce simt este ireal