vineri, 26 februarie 2010

Intuneric...


soarele straluceste pentru voi
dar penru mine a apus
a apus si-apoi
traiam din amintiri cu noi
*
am mai trait putin
dar am inceput sa mor
sa mor intr-un chin
pe care-am inceput sa-l ador
*
caci un chin e viata mea
din ziua in care ai plecat
e un chin sa-mi simt inima
cum se-ndreapta spre pacat
*
pacatul de a te iubi
dupa tot acest timp
pacatul de a nu reusi
s-alung tot ce simt
*
ce am simtit si voi simti
voi lua cu mine-n pamant
dar poate candva iti vei aminti
de mine, de noi, de-al nostru legamant

2 comentarii:

  1. Foarte frumoasa poezia, dar foarte trista. Atat de tare suferi dupa ea?Macar sa ramai cu zambetul mereu pe buze.

    RăspundețiȘtergere
  2. E cea mai frumoasă poezie a ta...

    Dar iubirea nu e un păcat, păcat dacă iubirea chinuie. Ea își schimbă înfățișarea până când nu mai aduce suferință, ea rămâne, într-o altă formă a ei, și cândva vei fi împăcat cu ea. Poate vei iubi și acest fel de iubire...

    RăspundețiȘtergere

National Geographic POD